Jean Jaques Rousseau, 1712 - 1778, filozof francez, a trăit într-o vreme cînd intelectualii Franţei erau în mare necredinţă. Teoria mitului a fost lansată şi ei se delectau cu ea. Religia a fost desfiinţată şi a fost întronată zeiţa raţiu¬nii. Bibliile au fost arse şi credincioşii persecutaţi. Totuşi, într-o aşa atmosferă, acest filozof, în cartea sa "Despre educaţie", a avut curajul să scrie: "Putem oare presupune că istoria Evangheliilor e o simplă ficţiune? între-adevăr, prietenii mei, ea nu poartă nici un semn al ficţiunii. Din contră, istoria lui Socrate, pe care nimeni nu se gîndeşte s-o pună la îndoială, nu e atît de bine dovedită ca aceea a lui Isus Cristos. O aşa presupunere ar îmbrăca dificultatea numai în alte haine, fără s-o înlăture. Căci, e mai greu de conceput că un număr de persoane să fi căzut de acord să scrie o aşa istorie, decît că unul singur le-a furnizat materialul. Autorii evrei erau incapabili de dicţiunea ei şi străini de morala conţinută în Evanghelii. Semnele adevă¬rului sînt atît de izbitoare şi de neimitat, încît inventatorul ar fi un caracter mai uimitor decît eroul însuşi".