Necazul meu ascultă-l Doamne!
(dupa Psalmul 17)


Pricina-mi nevinovată
Doamne, Tu să o asculți
Să Îți pleci urechea îndată
Să m-ajuți, să nu mă uiți

Gura mea neprefăcută
Rugăciuni Îți adresează,
Cu dreptatea-Ți cunoscută
Inima, Îmi cercetează

Inima-mi poți încerca
Și tot ce-mi iese din gură
Toate, Tu le poți vedea
Cu omul, ai legătură.

Pe cărarea Ta cea dreaptă
Pașii mei, stau neclintiți,
Bunătatea Ta, mi-arată
Acei buni, sunt izbăviți!

Bunătatea-Ți minunată
Către mine să-Ți arăți,
Inima mea Te răsfață
Vreau să merg cu pașii drepți.

Pază să-mi fii și lumină
Când cei răi mă prigonesc,
Când cu răul mă întină
Și la pământ mă trântesc.

Sunt vrăjmașii mei cei răi
Ce mereu mă urmăresc,
Se țin după pașii mei
Și ca leii, mă pândesc

Parcă-s leul, după pradă
Ce stă în culcușul lui,
Vine lacom să mă vadă
Chem, Numele Domnului.

Să ieși la vrăjmasul meu
Și pe el, să Îl dobori,
Tu ești bunul Dumnezeu
Pe dușmani, Îi împresori

Eu, în nevinovăție
Vreau să văd doar fața Ta,
Mila Ta, cu mine fie,
Cu Tine, în veci voi sta.


Amin

Câmpia Turzii, 9 iulie 2011