Masa-i pusă! Totu-i gata!
Veniţi copii să ne-nchinăm,
Să ne hrănim din sfânta-I slavă
De Duhul Sfânt să ascultăm.

Să ne hrănim din bunătate,
Să bem din cupa de nectar,
Să ne hrănim cu bucurie
Căci Domnul ni le-a dat în dar.

Aşa strigam: "Copii, la masă!"
Când toţi cu noi în cort trăiau;
Bucatele erau pe masă
Şi tare bine miroseau...

E mult de-atunci...
Şi-n pribegie, copiii mamei au plecat.
Bucate?...Tot mai sunt pe masă
Dar nu mai sunt cei ce-au mâncat.

Cu lacrimi mama îi hrăneşte
Prin rugi, suspin din depărtări.
Din câţi erau cu ea la masă,
Acuma?...Nu-s mai nicăieri...

Şi plânge mama-n rugăciune
Oftatul ei atârnă greu
Iar lângă ea, tatăl rosteşte:
"Doamne! mi-este aşa de greu..."

Întinde-Ţi mâna şi îi scapă,
Adu-i Isus la masa Ta,
Să nu mai stea-n masa săracă;
Săracă cum e lumea...

Şi plâng, şi gem de dor părinţii
Să-şi vadă fiii săturaţi
De mâna Mielului, de Jertfă
Să-i fie din nou fraţi.