În lume e speranţă, cât încă tu mai speri,
Nimic nu e pierdut, când încă nu disperi…
Şi orice lucru tainic te-ndeamnă să mai crezi,
Există o sperantă şi trebuie s-o vezi!

Există o lumină la capătul de drum,
Dar ca s-ajungi acolo crede chiar acum!
Îţi trebuie credinţă pe drumul către cer,
Nebun pentru Hristos să crezi şi să mai speri.

Nebun pntru Hristos, atunci când toţi îţi spun
Căci nu ai nici o şansă şi vei cădea pe drum.
Încrede-te în Domnul, chiar de vei fi nebun,
Dar nu nebun ca lumea, al Cerului nebun!

Nebun de-atâtea doruri, de-atâtea sentimente,
Nebun de-atâtea lacrimi, cât nimenea nu vede!
Nebun sună cam sumbru şi sună foarte trist,
Dar nebunia este să nu te laşi învins!

Nebunia lumii este `nşelătoare,
E o cursă grea şi duce la pierzare.
Dar nebunia-aceea pentru Dumnezeu,
Este dureroasă, dar duce-n cerul Său.

Este dureroasă, căci poate vei fi singur,
Tu singurul ce crezi, dar niciodată singur!
Şi dacă eşti nebun, nebun pentru Hristos,
Nebunia-aceasta ţi-este de folos.

Căci atâţi martiri ne-au deschis un drum,
Ştim ce-nseamnă astăzi, să fii un nebun…
Erau arşi de vii pentru crezul lor,
Erau aruncaţi, în cuşca leilor.

O, ce nebunie, să nu renunţi deloc,
Chiar legat în lanţuri, sau trecut prin foc!
Ei aveau credintă, nu se lepădau,
Cu mai mult avânt pe Domnul-L iubeau!

O, ce frumuseţe, nebun pentru Cer,
O, cât de frumos, nebun pentru El!
O, ce minunat, nebun pentru Hristos
Asta-i nebunia cea mai de folos!