Frate creştin, nu-ţi ştiu prea bine viaţa,
Biografia nu ţi-am studiat,
Dar ştiu că şi în Soare, cât şi-n ceaţă,
Cu tine pe vecie-s împăcat.

Noi chiar deloc nu semănăm cu firea:
Tu eşti mai puhav, eu mai deşirat,
Dar cum îţi întâlnesc voios privirea
Eu iarăşi ştiu – cu tine-s împăcat.

Iar viaţa ne desparte, ne înfruntă,
Tu vii acasă, eu sunt depărtat,
Dară de lumea toată se încruntă
Cu tine, frate, eu sunt împăcat.

În viaţă-s clipe rele cum şi bune –
Pot să greşesc, să-ţi cer să fiu iertat,
Dar parcă-aud:”Tu, frate, n-ai ce spune,
Căci eu cu tine-s veşnic împăcat.”