Întotdeauna pentru ceartă trebuiesc două persoane. Unul singur nu se poate certa. De aceea, e bine cînd cine¬va începe cearta, celălalt să plece. Uneori însă nici atunci nu scapi uşor. Aşa a păţit Socrate. Soţia lui, Xantipa, într-o zi a pornit o ceartă. El a căutat să tacă, dar ea era prea aprinsă de mînie, şi de teamă ca nu cumva să se aprindă şi el, se sculă, ieşi din casă şi se aşeză la stradă lîngă gard. Ea avea însă chef de ceartă şi plecarea lui a înfuriat-o mai tare. Numaidecît luă o găleată plină cu apă şi peste gard o aruncă în capul lui. Ud leoarcă, el o privi liniştit şi îi zise: "După tunete şi trăznete, de obicei vine ploaie".
Biblia spune: "Cel încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz" (Proverbe 16.32).