De ce trebuie sa fie inarmat crestinul
Autor: William Gurnall
Album: Crestinul in armatura completa-vol I.
Categorie: Diverse

Pericolul neinarmarii.

Pentru a intelege mai bine natura vrajmasului nostru, sa observam termenul folosit aici de Pavel: viclesuguri sau tactici. Cuvantul grecesc sugereaza "acea arta si disciplina pe care cineva le foloseste in mantuirea unui argument". Acum, deoarece aceasta implica ablitati extraordinare  si o minte ascutita pentru a compune un astfel de discurs, viclenia este folosita pentru a exprima subtilitatea Satanei in planificarea strategiei impotriva crestinului. Soldatul cu experienta, cat si cel incepator, sunt avertizati serios de acest lucru. Ei stiu ca exista o tactica pentru a forma o armata, ca si in construirea unui argument.

Deoarece Diavolul este un vrajmas foarte subtil, omul sfant trebuie sa fie mereu in garda. Satan este numit sarpele cel vechi. Sarpele este cel mai siret dintre toate creaturile; iar un sarpe vechi ii intrece pe toti ceilalti. Daca Satan a fost atat de viclean fata de om, in starea lui de perfectiune, cu cat mai periculos este pentru noi cei de azi in starea noastra de fapturi mutilate - deoarece noi niciodata nu ne-am revenit din acea lovitura data mintii noastre prin caderea lui Avram. Si in vreme ce am pierdut cunostinta, Satan a obtinut din ce in ce mai multa experienta.Garantat, de indata ce a devenit un demon, el si-a pierdut experienta divina, dar de atunci, viclenia lui a crescut. Si in vreme ce nu are suficieanta intelepciune pentru a face bine, totusi poseda destula intelepciune pentru a le face rau altora. Cand a promis ca va zdrobi capul sarpelui, Dumnezeu ne-a aratat unde se gaseste puterea Satanei; cu capul sfaramat, el va muri curand. 

Satan- Ispititorul care ne incita la pacat. 

Nu exista mai mare specialist in arta manipularii ca Diavolul, care foloseste orice cale pentru a ajunge la victima lui.

1. Satan alege cand sa ispiteasca.

"Toate isi au vremea lor", spune Solomon (Ecl. 3.1). Tot acest om intelept ne spune de ce atat de frecvent omul rateaza si zadarniceste actiunile lui: "Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul" (Ecl. 9.12).

Distrasi de ingrijorarile sau placerile lumii, prea multi raporteaza activitatea lor dupa plecarea trupelor. Satan observa si stie ca un dezertor poate fi dornic de alte distractii. In acelasi mod in care Cristos indruma pe omul neprihanit sa rosteasca la vreme cuvinte mangaietoare si indemn, tot astfel Satan isi arata viclenia alegand momentul potrivit pentru a rosti cuvinte de amagire si ispitire. Si un cuvant al Satanei este o ispita gata de smuls.

In mod deosebit, Diavolului ii place sa-i ispiteasca pe crestinii convertiti de curand. Nici nu se naste bine acest copil al harului, ca vicleanul sarpe deja isi arunca ispitele lui fierbinti asupr acestuia. Legiunile iadului sunt speriate de primul strigat al noii fapturi in Cristos. Ele sunt asa de tulburate, precum erau Irod si intregul Ierusalim cand se sfatuiau sa ia viata Regelui nou-nascut. Satan nu a ezitat sa-i ispiteasca pe apostoli pe vremea cand ei erau inca prunci in Cristos. El stia ca harul lor era plapand, iar hrana promisa Duhului Sfant inca nu fusese primita. Oare care dusman n-ar fi mai doric sa cucereasca un oras, atunci cand numai copiii sunt acasa?

Intr-adevar, dezavantajele sunt atat de numeroase, incat ar trebui sa disperam pentru orice prunc in Cristos, daca nu am cunoaste ca este infasurat in legamantul harului si tinut strans in bratele puternice ale promisiunii lui Dumnezeu.

Apoi, Satan ataca atunci cand crestinul sufera o grea incercare. Pentru prima ispitire, Satan a ceur intai permisiunea lui Dumnezeu, sa-l faca pe Iov slab in starea lui temporara, apoi a continuat pana l-a determinat sa-si piarda rabdarea. Inainte de a veni, Satan i-a permis lui Cristos sa posteasca 40 de zile, apoi s-a napustit  asupra intregii Lui lucrari - dupa cum o armata incercuieste un oras si asteapta sa negocieze cand nevoia dupa provizii este acuta si oamenii sunt gata sa accepte aproape orice. Daca doresti sa stai ferm in mijlocul suferintei, ia seama mai intai asupra acestui fapt: ispita nu este nicicand mai puternica decat atunci cand eliberarea pare ca se infasoara in pacatul sugerat de Satan.

De exemplu, presupune ca familia ta trece printr-o perioada grea si nu vezi nici o scapare de a iesi din incurcatura. Acesta este momentul propice in care Satan va veni sa-ti sopteascala ureche: "Ce ai de gand sa faci? Cu siguranta ca Dumnezeu nu va lasa copiii tai sa flamanzeasca! Gradina vecinului tau este chiar in spatele gardului. El are destul si poate da si altora. Noaptea este intunecata. Cine te va vedea daca sari si iti iei doar ce ai nevoie?

De asemenea, Satan va aparea pe scena cand vei incerca sa desfasori o lucrare notabila pentru gloria lui Dumnezeu. El se va ridica precum un sarpe pe cararea ta, suierandu-si minciunile otravitoare. Acest vechi sarpe nu a fost niciodata un prieten al lucrarii Imparatiei.

In viata lui Cristos se remarca doua perioade: inceperea lucrarii publice, la botezul Lui, si culminarea acesteia, la patima Lui. In ambele perioade, El a avut o cumplita confruntare cu Diavolul. Acest lucru ar trebui sa te determine sa intelegi cum lucreaza maestrul ispitei. Cu cat mai publica este pozitia ta, si cu cat lucrarea pentru Dumnezeu este mai stralucita, cu atat mai mare este probabilitatea ca Satan sa intocmeasca planuri distrugatoare impotriva ta.

Satana nu va astepta intotdeauna ca sa desfasori o lucrare importanta pentru a te ispiti: el va urmari fiecare oportunitate pentru a-si pune in practica abilitatile sale. Munca lui devine mai usoara daca gaseste ceva ce i-ar intari ispita. Astfel, el a surprins-o pe Eva cand privea pomul cu jind. Dupa ce a fost momitam datorita privirii ei, pentru  Satan a fost foarte simplu sa ia acest obiect al placerii ei, sa-l lustruiasca foarte bine si astfel sa trezeasca pofta ce se cuibarise in inima ei. Daca noi nu deschidem fereastra pentru a auzi serenadele ademeitoare, Satan este satisfacut ca cerinta lui este luata la timp in considerare. Daca nu dorim sa ne supunem pacatului, sa avem grija sa nu fim prin preajma. Nu privi ispita cu un ochi intrebator, daca nu vrei sa fii luat de ea si nici nu lasa ca in mintea ta sa locuiasca ceea ce nu vrei sa gazduiesti in inima ta.

Altadata, Ispititorul vine imediat dupa o manifestare deosebita a dragostei lui Dumnezeu. Asa este constitutia slaba a caracterului  nostru, care nu poate purta multa vreme aprobarea sau disciplina lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu ne zambeste si Se deschide putin spre noi, atunci noi avem tendinta sa ne mandrim. Daca El Se incrunta, atunci credinta noastra se prabuseste. Astfel cea dintai, precum vremea frumoasa si calduroasa, aduce samanta coruptiei; iar cealalta, asemanatoare gerului cumplit, inabusa si chiar ucide florile harului. Pericolul pandeste in ambele situatii: prin urmare, Satan  este avantajat sa-l momeasca pe cel sfant cu unul din aceste pacate, stiind ca floarea bucuriei divine se va ofili. In cele din urma, in ceasul mortii, cand puterea fizica a celui sfant este epuizata, acest taur se repede asupra lui. Aceasta este ultima oportunitate cand crestinul paseste in eternitate, Ispititorul il apuca de calcai. Daca el nu poate impiedica sosirea in cer a celui sfant, el va avea grija ca acest lucru sa se produca cu mai multa suferinta.

2. Satan alege cum sa ipiteasca.

Nu numai ca Satan alege momentul ispitei, dar el alege si cele mai bune metode de a-si infatisa ispitele.

Una din strategii este de a prezenta culori false. El i se prezinta crestinului, deghizat in prieten, asa ca portile i se deschid inainte de a se descoperi adevarata lui identitate. Pavel ne spune ca nu trebuie sa fim surprinsi daca gasim invatatori falsi deghizati in apostoli ai lui Cristos: "Caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina" (II Cor. 11.13,14). Dintre toate viclesugurile lui, acesta este probabil cel mai periculos pentru sfinti: cand apare in haina unui prooroc si isi ascute limba ruginita, cu un limbaj frumos, rasunator. In acest mod, el corupe judecata unora, interpretand adevarul Evangheliei de o asa maniera incat Dumnezeu pare ca trece cu vederea comportamentul nepotrivit. Acesti crestini sunt prinsi in moralitatea fireasca sub masca libertatii crestine. Nu oricine inghite astfel de erezii; deci Satan ii ispiteste cu alte lucruri, dar deghizat tot intr-un sfant. El pangareste Scriptura, slavind credinta si excluzand celelalte daruri. Sau el se straduieste sa submineze pocainta si sa glorifice faptele bune. Scotand la iveala greselile in administrarea Bisericii, el trage pe cei slabi inapoi, si astfel smulge sufletele instabile din familia credinciosilor. Pretinzand inflacarare, el strecoara manie in inima crestinului si face sufletul sa fiarba de dorinta razbunarii cand Dumnezeu l-ar ierta. Luca inregistreaza o astfel de ocazie, cand ucenicii doreau "sa se coboare foc din cer". Ei credeau ca entuziasmul lor era inflacarat de un foc divin, pana ce Cristos le-a spus: "Nu stiti de ce duh sunteti insufletiti" (Lc. 9.54,55). Cata nevoie au inimile noastre sa studieze Scripturile si viclesugurile Satanei, pentru ca noi sa nu-i uram Vrajmasului bun-venit, ci tot timpul sa fim constienti ca Cristos este oaspetele nostru!

 O alta metoda a Vrajmasului este de a spiona activitatile omului sfant. Satan este cel mai inteligent agent din lume. Slujba lui este de a cerceta inclinatiile, gandurile, sentimentele si planurile tale. In consecinta, el porneste la lucru - afland care este drumul suvoiului, deschizand calea ispitei si determinand prabusirea sentimentelor tale. Tu abia poti sa te strecori in camaruta inimii tale fara ca Satan sa stie destinatia ta. 

Anumite pasiuni rele sau alte lucruri vor trada sufletul tau si-l vor informa pe Satan, spunandu-i: "Daca vrei sa-l surprinzi, il vei gasi in desisul activitatilor lumesti, cufundat in poftele si grijile acestei vieti". Este ambitia pofta favorita a inimii? Sufletul va fi coplesit cu astfel de proiecte placute! Cat de usor este influentat de sperante desarte, pentru ca apoi sa fie atras de ambitie in pacate teribile!  Astfel s-a intamplat cu Haman care dornic sa devina favoritul imparatului, a recurs la acel complot sangeros impotriva iudeilor, care in cele din urma i-a fost lui insusi fatal (Ecl. 7.9,10).

Pentru a se apropia de un suflet sensibil, Satan foloseste o tactica deosebit de subtila. Cand vine sa ispiteasca, el este modest si cere foarte putin. El stie ca daca ar fi cerut totul de la inceput, i s-ar fipus multe intrebari. Iata cum s-a strecurat el in sufletul Evei. Satan nu i-a cerut de la inceput sa manance din pom. El stia ca ea s-ar fi inspaimantat de o astfel de provocare indrazneata. In schimb, el i-a pus o intrebare provocatoare, reprezentand dubutul lui ca dusman de moarte al omului:

"Oare a spus Dumnezeu?" Cu alte cuvinte: "Sigur nu te inseli? Stii cat de generos este Dumnezeu! El iti da voie sa mananci din toti ceilalti pomi din gradina; de ce ti-ar interzice ce-i mai bun?" Astfel, el sapa de jur-imprejur si slabeste radacina credintei, iar cand vine urmatoarea ispita, copacul se prabuseste mult mai usor.

A conversa cu Satan este foarte periculos. Desi nu doreau sa mearga prea mult impreuna cu el, multi au acceptat sa-l insoteasca o mila. Dar odata porniti, ei au fost momiti din ce in ce mai departe, pana cand in cele din urma, devenind atata de confuzi, nu mai stiau cum sa scape de compania lui. Daca nu dau importanta chemarii lui Dumnezeu si nu se intorc de la pacatele lor, ei sunt in pericol sa piara pentru totdeauna.

Probabil ca esti unul dintre cei tari, capabili sa respinga orice oferta din partea ispitei. Nu lasa paznicul tau sa se odihneasca. Satan nu-ti da pace asa de usor, cum crezi. El va apela la toate rezervele lui. Ca un conducator intelept, el are intotdeauna trupe pentru a le folosi la nevoie, astfel ca Satan rareori duce lipsa de recruti. Cand o ispita este respinsa, el trimite imediat alta pentru a umple golul si a intari linia de bataie.

In acest mod el l-a ispitit pe Isus sa Se indoiasca de providenta lui Dumnezeu, indemnandu-L sa transforme pietrele in painie. El voia sa spuna ca era timpul ca Isus sa Se descurce singur. La urma urmei Tatal Lui Il neglijase 40 de zile si nici un ajutor nu se zarea. 

Cristos isi avea raspunsul pregatit si El putea sa se apere si sa respinga provocarea Satanei, fiind atat de bine inarmat, incat nici o ispita nu se putea strecura prin armatura Lui.  Cristos bland a raspuns: "Este scris: Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu".(Mt.4.4).

Satan fooseste aceeasi metoda si cu noi. Cand rezistam intr-o parte, el ne ataca pe o alta cale. De fapt, urmatoarea ispita este mult mai puternica decat cea dinainte. Pentru a ramane in garda, trebuie sa ai un ochi atent si multa abilitate cu toate darurile tale.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/devotionale/77388/de-ce-trebuie-sa-fie-inarmat-crestinul