Într-o zi de primăvară,
M-am trezit c-o surioară,
Era mică, mititică,
Semăna c-o păpuşică.

O privesc cu bucurie...
Parcă-ar fi o jucărie,
Trimisă în dar din cer,
Venită fără s-o cer.

Are ochiii mititei,
Glasul plin de clopotei,
Iar obrazul bucălat
Parcă-ar cere sărutat!

Cât aş vrea s-o ţin la piept...
Dar mai bine să aştept...
Poate va veni mămica!
Uite! Plânge mititica!

Cu un zâmbet fericit
Mama-n fugă a venit:
Puilor, sunteţi sub soare
Sfântă binecuvântare!

Vulcan-Mary