O daltă e Cuvântul
dar inima-i o stâncă,
de mii de ori lovește
și tot nu cade încă...
- Ci numa-nțelepciunea
iubirii e în stare
să poată pân-la urmă
ca stânca s-o doboare.

O, fiecare suflet
cu altul nu-i la fel,
nimic decât iubirea
n-ajunge pân-la el.

Un plug este Cuvântul,
dar inima-i o glie,
de mii de ori o ară
și ea-i mereu pustie...
- Ci numai asudarea
iubirii izbutește
să scoată rod de unde
în veac nimic nu crește.

O sabie-i Cuvântul
iar inima-i cetate,
de mii de ori împunge
și-adesea n-o străbate...
- Ci numai stăruința
iubirii dac-ajunge
ades cu ani de lacrimi
și jertfe-a o străpunge.