De Domnul să ascultați, popoare!
(dupa Psalmul 49)


Popoarelor, să ascultați
Și să fiți cu luare aminte,
Mici și mari, bogați, săraci,
Teamă s-aveți de cele sfinte

Gura-mi vorbește-anțelepciune
În inmă am judecată,
Urechea-mi pildele aude
Cântarea arfei se arată.

Oare, de ce teamă să-mi fie
Când vine iar, nenorocirea?
Iar cei avuți au bogăție
Iar noi, avem nelegiuirea?

Și chiar dacă am bogăție
Nu pot face răscumpărare
Sufletul, este o avuție
Care în lume, preț nu are

Și scumpă e răscumpararea
Ea, nu se face niciodată,
Chiar dacă noi dorim scăparea
Ea, nu poate să fie dată

Cu toții-și vor vedea mormântul
Căci, chiar și înțelepții mor
Iar viața, lin trece ca gândul,
Chiar și nebunii pier ușor

Ei, au închipuiri deșarte
Că tot ce au, va dăinuii,
Dar ei cu toți se duc la moarte
Și alții le vor stăpânii.

Dar celor ce sunt credincioși
Al lor suflet va fi scăpat
Vor trăi bine, bucuroși,
Domnul să fie lăudat!


Amin

Câmpia Turzii, 27 iulie 2011