Nu vă îngrijoraţi dar,zicând:”Ce vom mânca?”Sau:”Ce vom bea?”Sau:”Cu ce ne vom îmbrăca?”...Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.(Matei 6:31-32)

Când inima ţi-e cer senin şi zbor
Şi pacea te cuprinde ca o mare,
Vezi orizontul tresărind uşor,
Apoi un nor venind şi înc-un nor
Şi-ncep să picure îngrijorare.

N-a mai rămas nici urmă de senin
Iar cerul inimii e ca de smoală
Şi plouă ne-ncetat,plouă hain
În sufletul de-amărăciune plin,
Cuprins de umezeală ca de-o boală.

S-a tulburat şi pacea care-a fost
Şi fulgeră cu semne de-ntrebare:
Ce-o să mănânc?Cum să-mi găsesc un rost?
Ce-o să îmbrac?De unde adăpost?
Şi tună lung,cu un ecou ce doare.

Dar soarele din nou va străluci
După furtuni,înveselind pământul;
Aşa a fost mereu şi-aşa va fi,
Deci şi tu poţi furtuna birui
Dacă priveşti încrezător Cuvântul.

Să nu vă-ngrijoraţi-aşa e scris,
Că Cel ce păsărilor dă mâncare
Şi-mbracă florile în strai de vis,
Este cu noi,aşa cum ne-a promis,
Şi ştie ce dorim şi ce ne doare.

Să căutăm Împărăţia Sa
Şi să tânjim după neprihănire,
Iar ce vom îmbrăca,ce vom mânca,
Nu noi ci Domnul le va rezolva
Prin binecuvântata Lui voire.

Crezând aşa,noi curcubeie cresc
În inimi,cu invazia luminii
Din care mulţumiri se împletesc
Că înaintea Tatălui ceresc
Suntem mai preţioşi decât ...toţi crinii.

Amin
Vulcan,6 aug.2011