Totul în lumea aceasta este într-o continuă schimbare. Lucruri care altădată erau de domeniul fantasticului, astăzi le vedem cu ochii noștri. Ba mai mult, lucruri care altădată nici măcar în imaginația oamenilor de știință nu existau, astăzi nu mai sunt o problemă pentru nimeni.
Cine, de exemplu, își închipuia acum vreo două secole de apariția industriei constructoare de mașini, care astăzi a atins cote inimaginabile, sau cine pe atunci se gândea la progresele ce se vor înregistra pe pământ datorită electricității...
Sau cine putea crede că omul va putea zbura pe lună, când majoritatea oamenilor de știință susțineau că nici un obiect mai greu decât aerul nu se va putea ridica de la pământ prin efort propriu...
Și am putea continua cu exemple din toate domeniile.
Lucrurile apărute cu mult timp în urmă s-au schimbat și pe zi ce trece lumea este confruntată cu noi și cu noi descoperiri, astfel încât lucruri de acum zece ani, astăzi sunt considerate ca fiind demodate. Toate se schimbă și de multe ori sensul schimbării este spre binele societății, dar nu întotdeauna.
De exemplu, moralitatea zilelor noastre lasă foarte mult de dorit.
Literatura imorală, presa, filmele imorale abundă peste tot. Așa ceva acum 50-60 de ani era de domeniul absurdului. Astăzi pentru societate, așa ceva a devenit normal.
Cine oare ar trebui în primul rând să vegheze asupra tuturor lucrurilor și să aleagă ce este bun și ce nu? Cui ar reveni această datorie, dacă nu Bisericii?
Biserica trebuie să vegheze și să vadă la ce trebuie să deschidă ușa și la ce nu.
Trist lucru este că cei puși peste Casa lui Dumnezeu de multe ori neglijează să-și facă datoria așa cum trebuie și unele lucruri ce nu ar trebui să pătrundă în Biserică, au și pătruns. Să nu uităm că ”urâciunea pustiirii ” tinde să se așeze în Locul Sfânt și să înșele pe copiii lui Dumnezeu.
Unul dintre aceste lucruri au pătruns în Biserică și nu-i acolo locul lui, dar a ajuns să fie considerat ca fiind de-a casei, este moda zilelor noastre. Mulți creștini vor să fie în pas cu moda, indiferent dacă ceea ce aduce ea este bun sau nu.
Dar să nu uităm un cuvânt al Domnului Isus din Evanghelia dupa Matei 12:33 –
” Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău, căci pomul se cunoaște după rodul lui ” , și un alt cuvânt al apostolului Pavel din Romani 12:2 – ” Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită ”.
Din ce pricină am ales acest subiect?
Pentru că astăzi se observă în această privință, o depărtare foarte mare de la Cuvântul lui Dumnezeu. Încă din vechime, în Deuteronom 22:5, Dumnezeu atenționează pe poporul Său asupra unei urâciuni și anume: bărbatul să nu îmbrace haine femeiești și femeia să nu îmbrace haine bărbătești.
Multe din lucrurile declarate în vechime ca fiind necurate, Domnul Isus le-a curățit (de exemplu, leproșii în ziua de azi nu mai sunt declarați necurați, și faptul că astăzi vei da mâna cu un lepros, nu te va face să fii necurat o anumită perioadă, etc.), dar dintre lucrurile care Scriptura de la un capăt la altul le declară ca fiind urâciuni, nu vei găsi nici unul care mai apoi să fie declarat ca fiind plăcut Domnului.
Oare versetul din Deuteronom să facă excepție? Nu, în nici un caz, acest lucru a rămas valabil de-a lungul secolelor, și creștinii până în secolul al XX-lea l-au păzit cu sfințenie.
Cum s-a ajuns ca în zilele noastre să fie considerat normal ca femeia să poarte haine bărbătești, chiar dacă acestora li se dă denumirea ca fiind ”de damă” ?
Nu din totdeauna moda a avut aceste tendințe.
De exemplu, ”după prăbușirea Imperiului Roman, Europa Occidentală a fost invadată de popoare barbare venite din est și chiar și huni, veniți din
- diferența între hainele bărbătești și femeiești după Deut. 22:5,
- îmbrăcămintea feminină, în mod deosebit, trebuie să corespundă principiilor demnității, decenței, pudorii și modestiei după 1 Timotei 2:9.
Liniile generale au fost următoarele:
- pentru bărbați, genul pantalon mai practic pentru munca grea sau pentru război, considerate ca activități pentru bărbați,
- pentru femei, rochia, acoperind tot corpul și mascându-i formele.
Au fost uneori abateri de la principiile ”pudorii și modestiei ” (1 Timotei 2:9), datorate vanității, dar principiul diferențierii stricte dintre hainele bărbătești și femeiești au fost respectate până după al doilea război mondial.
Primele abateri s-au înregistrat la începutul secolului al XX-lea, când pentru prima dată o femeie și-a făcut un obicei din a se îmbrăca în haine bărbătești.
Această femeie se numea George Sand (și-a luat singură prenumele de bărbat) și din bravadă a purtat pantaloni, joben și a fumat. Ea a fost o adeptă a imoralității și trăia în adultery cu aproape toți oamenii de litere din vremea sa “. (extras din cartea ”Îmbrăcămintea, simbol al pedagogiei lui Dumnezeu ” de Marcel Husser – misionar francez)
Originea portului jeansului (blugilor) de către femei este următoarea: ( extras din cartea tehnică de modă ”Die mode im Zivilisationsprozess” de R. Konig) – ”Din anii 20 ai secolului XX, tinerele din SUA au adoptat blues-jeans-ul. Deja în epoca aceea s-a născut tendința – cu sau fără intenție sexuală – să facă să iasă în evidență în mod deosebit unele părți ale corpului. Ceea ce a provocat scandal în universitățile americane în anii 20, s-a răspândit acum în lumea întreagă”.
Aș vrea să vă spun că acest pasaj nu aparține unui autor creștin, ci unui technician de modă, care a observat clar tendința luată de acest mod de îmbrăcăminte.
Totuși această linie a modei nu a avut atunci un caracter universal, ci foarte restrâns.
În timpul celui de-al doilea razboi mondial, pentru femeile care au luat parte in serviciul sanitar, acest port a apărut ca un port utilitar, dar și ca un semn de provocare.
”Apoi a venit Revoluția culturală a lumii occidentale, în anii 1960-1970, revoluție care viza să distrugă mai ales ordinea veche și ce mai rămânea din rădăcinile creștine în cultura occidentală. Cuvântul său cheie a fost LIBERTATE, mai ales ”libertate de exprimare”, ”libertate sexuală” sau ”libertate a moravurilor” și de asemeni ”Nici Dumnezeu, nici Satan!”.
În acest context s-a impus moda ”pantalonului de damă”, mai întâi specific, apoi franc unisex”. (Marcel Husser)
Aceasta este în linii mari originea portului la femei. Această modă a apărut datorită neascultării de Dumnezeu și pentru promovarea ideilor de libertate și imoralitate. Acesta este pomul în care au crescut aceste fructe. Ce fel de pom: bun sau rău?
Analizați-i rădăcinile, intențiile, și apoi veți ști gustul roadelor lui – gustul urâciunii…
Este dar îndreptățită acum introducerea acestei mode și în Bisericile creștine?
Judecați singuri… Și totuși, la început mai timid, sporadic, această modă s-a introdus pe ușa din spate, în biserici, ca mai apoi să n-o mai poți scoate, devenind ca ceva normal, ce face parte din peisaj.
Femeia să se îmbrace în chip cuviincios, cu rușine și sfială, spune apostolul Pavel în 1 Timotei 2:9.
Este această îmbrăcăminte reflectarea rușinii și sfielii?
”Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului, și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le” (Efeseni 5:9-10)