N-ai venit Doamne, desi trebuia;
Si doare,
Dar e bine asa
Caci e durerea cea buna, de-a Te astepta.

Neamurile se agita
Popoarele sunt in tumult
Si vremea e de mult trecuta
Si trebuia sa fim in cer de mult

Si doare, doare,
E cea mai mare incercare de rabdare
Dar e durere fericita
Ca fagaduinta Ta va fi implinita.

Indura-Te Doamne de noi
Cei de pe pragul zilelor de-apoi
Zile cum n-au mai fost vreodata
In care inimile noastre trebuie sa bata
Si suferinta si credinta
Si intârzierea si vegherea
Si asteptarea ce parca nu ne ajunge
Si rabdarea ce parca ni se frânge
Strigam si noi cu cei de sub altar
Si dreapta e strigarea, dar mare al Tau har.

Ce suntem noi sa-Ti spunem când sa vii?
Ce suntem noi sa Te-ntrebam de ce-intârzii?
Tu esti Stapânul, toate-Ti sunt supuse

Si totusi “Amin! Vino Doamne Isuse”!