CÂND RĂSARE PRIMA STEA


Când răsare prima stea,
prima strajă-n calea celui rău,
ea îmi spune cât ar vrea
chipul meu să poarte chipul Tău.

Când răsare crai de-argint
între scuturi de oștiri cerești,
joacă-n gene mărgărint
așteptând în el să Te-oglindești.

Când suspină colo-n crâng
în izvoare harpe dulci de dor,
ca și ele râd și plâng
împletind cântarea mea cu-a lor.

Când se stinge prima stea,
când înalță zorii porumbei,
două aripi de-aș avea
le-aș deschide și-as zbura cu ei...
... sus, la TINE, aș zbura cu ei...

AMIN