Ciprian (195 - 258) a fost un distins orator şi aristocrat din Cartagina, Africa de Nord. Era bogat şi poseda o vastă cultură, dar în adîncul sufletului său era un sărman păcă­tos, într-o scrisoare adresată lui Donatus el îşi descria starea sa, zicînd: "Rătăceam orbeşte în întunericul nopţii, încercam o cale şi alta, pe marea învolburată a lumii; pluteam ignorant de propria mea viaţă şi străin de adevăr şi de lumină ... Cum s-ar putea un om naşte din nou? - mă întrebam pe mine. Cum s-ar putea regenera un om? Şi cum i s-ar putea schimba inima şi sufletul, fără schimbări fizice? Ar putea să fie posibilă o aşa convertire? Căci eu eram robit şi ţinut prizonier de nenumărate păcate, din trecutul vieţii mele. Devenisem sclavul viciilor mele."
Dar după un timp viaţa lui a devenit schimbată. El zice: "O lumină de sus a pătruns în inima mea, curăţită acum de toate murdăriile ei. Duhul din cer m-a schimbat într-un om nou, prin a doua naştere. Aproape într-un fel minunat, îndoielile s-au spulberat şi asigurarea le-a luat locul; ceea ce înainte era închis, acum s-a deschis; lumina a strălucit în locul întunecos şi ceea ce înainte mi se părea greu, acum a devenit uşor, ceea ce consideram imposibil, a devenit posibil, s-a realizat".