Cristos a inviat
Autor: Costache Ioanid
Album: Porumbite Albe
Categorie: Paște
CRISTOS A INVIAT!
O zi cu soare in Iudeea,. Ierusalimu-i framantat.
Se-ncruciseaza soapte-n strada:Isus din morti a inviat!
S-a tulburat cetatea sfanta. Si omul prost si inteleptul
se duc la Golgota-n gradina, mai pe furis si mai de-adreptul.
Si parca-i vezi in doua taberi pe toti la groapa Lui Cristos;
pe unii cautand spre ceruri, pe altii cu privirea-n jos.
Acei ce-i vezi cantand "Osana", cu ochii ridicati in sus
sunt cei ce ieri plangeau amarnic, sunt ucenicii Lui Isus.
Sunt cei pe care rastignirea i-a departat de Cel mai drag,
sunt cei ce-au stat inchisi trei zile si lacrimi au varsat sirag.
Iar ceilalti, plini de tulburare, plecati cu fruntile in jos,
sunt Sanhedrinul, fariseii, rastignitorii lui Cristos.
Sunt carturarii, tribunalul, conducatorii,-ntr-un cuvant.
Sunt cei ce ieri urcat-au dealul, lovind cu biciul trupul sfant.
Sunt cei ce nu I-au dat nici apa, Lui, Celui ce-a creat izvoare:
sunt cei ce I-au sapat o groapa si-au pus pe ea o piatra mare.
Priviti cum stau judecatorii in fata gropii parasite,
cu fruntea plina de broboane, cu gandurile ravasite.
Priviti ca nu mai stau gramada, s-au speriat vechii stapani
si-ajuns-au multi din ei sa creada in Cel ce le-a scapat din maini.
Si multi din cei ce-au zis ca cerul era pustiu de cele sfinte
s-au prabusit cand Adevarul iesi afara din morminte.
Ba au cazut chiar si strajerii, s-au prabusit uimiti romanii.
caci nu pot nimici-NVIEREA, nici forta armelor, nici banii
*
A-nviat VIATA lumii- cine-i poate sta in cale,
sus in ceruri serafimii canta-ntruna osanale.
Prin cetate ucenicii s-au aprins de bucurie,
indraznesc in gura mare a vesti credinta vie.
Nu-s ascunsi, nu mai li-e frica, nici de oameni, nici de moarte,
si, din contra, tin sa duca noua veste mai departe.
Ce nu-i gata Magdalena ca sa-ndure in viata!
Cum sa taca, sa nu spuna cand ea L-a vazut in fata!
Cine i-ar opri pe Petru, pe Ioan sau chiar pe Toma?
L-au vazut! E viu! Zadarnic vine ordin de la Roma!
Peste cruci si peste-arene, peste orice duh de frica,
peste orisice primejdii INVIEREA se ridica.
Iata-i, vezi, cu mic cu mare, mame cu copii in brate,
merg cantand in fata mortii, merg cu zambetul pe fata.
Moartea nu mai e o bezna, nu-i o pestera grozava,
ci, de astazi, mai degraba e o usa catre slava!
A-nviat Isus! Intaiul carea-a frant puterea lumii!
Vestea a pornit indata catre marginile lumii!
A-nviat si nu mai moare, a-nviat pe totdeauna!
El e-al nostr Paste vesnic, Soarele ce-a-nfrant furtuna!
A-nviat si da viata tuturor ce vin la Dansul,
sa se roage cu cainta pana-i podideste plansul.
tuturor ce-si plang pacatul si cer viata, mangaiere,
pentru toti El are dreptul sa imparta gratiere.
Tuturor ce se vor naste inca in credinta vie,
le da dreptul la acel "Paste" cand toti mortii-or sa invie.
N-a vazut vreodata lumea, nici strajerii, nici Iudeea,
nici n-a pomenit pamantul o-nviere ca aceea!
*
Si acum tu stii iertarea ce-a adus-o blandul Miel
pune-ti astazi intrebarea: tu ai inviat cu El?
Esti tu plin de bucurie, printre fratii-nvatacei?
Sau in ceata ce descinde din stravechii farisei?
Ti-ai facut tu datoria de crestin in timpul vietii?
Creste viata ta-n lumina, cum cresc zorii diminetii?
Esti tu plin de bucurie ca tu nu mai mori in veci?
Si maresti prin fapte bune slava-n care-ai sa petreci?
Uita-te putin in urma: cate roade ai adus?
Spune, esti tu-n sfanta turma, esti tu frate cu Isus?
Staruiesti tu nopti de-a randul, ca si fratii Lui, crestine?
Te-ai luptat tu ca si gandul sa-l traiesti curat in tine?
Oare zici tu ca si Petru, daca incercarea vine:
"Nici chiar moartea nu ma poate, Doamne, desparti de Tine!"
"Eu ramane-voi cu Tine", strigau cei din prima turma,
si-n furtuni si in prigoane si la moarte pan' la urma!
Ai ramas tu langa Domnul? Ai tu inima curata?
Ascultat-ai tu indemnul ca un copilas de tata?
Si acasa si la lucru si prin locuri departate,
tu traiesti ca ucenicii? Te feresti sa n-ai pacate?
Daca stai cu zel de veghe, daca nu te prinde somnul,
atunci stii ca esti un frate si c-ai inviat cu Domnul!
Atunci canta invierea, ca sa-ti mangaie si plansul,
ca-n curand veni-va iara si te va lua la dansul.
Dar daca mai duci o viata de-ntuneric si pacat,
Isus este mort in tine, faptele-ti L-au ingropat.
In zadar Ii porti Cuvantul si L-ai crede ca ti-e frate,
caci I-ai sigilat mormantul peste lespezi de pacate.
Ce folos ca toti crestinii L-ar slavi ca inviat,
daca-n inima tot zace pus pe giulgiu si-ngropat?
Tu esti trist, n-ai bucurie de-nvierea lui Cristos,
iar pe nori cand o sa vie, tu ramai, crestine, jos.
Cere lui Isus sa-ti stearga orice vina care-o porti!
Inima-ti cu drag sa spuna; "A-nviat Isus din morti!"
Imbracati cu duhul slavei, incalziti de a lui raza,
fratii cei din prima turma ii vedeai ca-nainteaza.
Insa, vai, rastignitorii ce-au pus mana pe Isus
incercara sa opreasca vestea harului de sus.
Au crezut ca pot sa-nchida orice drum spre inviere,
dar Cristos, Pastele nostru, n-a-nviat fara putere!
N-a-nviat sa-I vada fata numai cei din Sfanta Tara,
ci toti cati vor fi in viata pana El veni-va iara.
Domnul nostru, Domnul Pacii, in credinta nu Se schimba.
El vorbeste cu oricine, caci cunoaste orice limba.
Si pe acei ce-I cred puterea in iubirea Lui frateasca,
i-a-nvatat pe fiecare limba Lui sa I-o vorbeasca.
Si oricine vor fi dansii si-n oricata departare,
Duhul Sfant li-e astazi usa de-a vorbi cu El oricare.
Limbi ceresti si limbi straine date-s celor care cer,
prin antena cea eterna pot vorbi cu El in Cer.
Si pentru ca sunt atatia ca si-n vechile decenii,
care nu cred ca in viata s-a dat darul de vedenii,
la acei ce azi Il cheama, orisiunde,-n orice tara,
ca si-n seara invierii in mijlocul lor coboara.
AMIN
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/78466/cristos-a-inviat