Fratele Nicolae, înainte de a se pocăi, a fost un tînăr de vază din F. Era mîndru şi aspru, îi plăcea dansul şi înjura mereu. Era căsătorit şi avea doi copii. Locuia însă cu părinţii săi. Odată, a avut neînţelegere cu tatăl său şi au apucat amîndoi furcile să se bată, dar au intervenit soţiile şi i-au oprit.
în anul 1935, la biserica baptistă, din acea localitate, a fost o săptămînă de evanghelizare la sfîrşitul lunii ianuarie. Printre alţii care au luat parte la ascultarea Evangheliei a fost şi G. Nicolae cu Câţi, soţia sa. în seara de 29 ianuarie textul a fost din Faptele Apostolilor 8.26-40, despre pocăinţa famenului etiopian. Cuvîntul Domnului a lucrat la inima lui şi cînd au plecat spre casă, el a spus soţiei: ..Câţi, să ştii că din seara aceasta eu m-am pocăit". Câţi, care îi cunoştea firea, a zis: "Te voi vedea eu mîine". A doua zi, fiind o vreme frumoasă, călduţă, ei s-au dus la săparea unui teren pentru plantarea unei vii. Au muncit din greu toată ziua, dar Nicolae nu a scos o înjurătură din gura lui. La fel a treia zi. Schimbarea lui a fost izbitoare. Nici tatăl său nu a vrut să creadă, la început. Cînd însă s-a convins că între-adevăr fiul său s-a pocăit, s-a mîniat foc şi i-a scos din casă. încercarea credinţei lui nu a fost uşoară. Cu soţia şi cei doi copii, au plecat fără nimic din casa părintească şi fără să facă scandal, ca altădată. Aceasta a scos mai mult în evidenţă schimbarea vieţii făcută de Duhul Sfînt. La scurt timp şi soţia lui s-a predat Domnului. Dumnezeu e în stare să lucreze şi la cele mai tari inimi.