Ce minunată este viaţa acum, când Te am alături, Părinte al veşniciilor !
Atâta timp Te-am căutat, am alergat pe cărările acestei lumi sperând că undeva, cândva, voi găsi dragostea şi pacea după care inima mea tânjea .N-am înţeles că toată alergarea mea era în zadar până în ziua când, pentru prima oară am trecut pragul casei Tale.
Atunci m-am simţit acasă! Acolo sufletul meu şi-a găsit liniştea, poverile mi-au fost luate şi am înţeles IUBIREA, iubirea fără margini pe care Domnul Isus o revarsă asupra noastră! Căci ce altceva pot fi atâtea binecuvântări ce le primim în fiecare zi, dacă nu dragostea necondiţionată a celui ce ne-a creat!
Dar mă întreb de câte ori ne-am oprit măcar pentru o clipă să admirăm un răsărit de soare, de câte ori ne-am îmbătat cu parfumul suav al unei flori, de câte ori am exclamat extaziaţi: Doamne, câte minunăţii ai creat pentru noi!
Dacă ne-am deschide inima pentru tot ce înseamnă frumuseţe, dacă am preţui cu adevărat atâtea valori pe care le-am primit prin harul Său, atunci poate sufletul nostru şi-ar găsi pacea şi ar transmite-o ca un balsam pentru cei cu inimile îndurerate.
Dacă aş putea, cumva, aş pune măcar o picătură cât bobul de muştar, o picătură din dragostea curată a Lui Dumnezeu în inima fiecărui om, şi aşa poate, nu ar mai axista ură, nici vorbe ce rănesc, nici tristeţe sau priviri pline de dispreţ! Dar nu pot! Nu este în puterea mea să fac acest lucru! Dumnezeu ne-a binecuvântat cu dragostea Lui, dar este alegerea noastră dacă vrem să o primim sau pur şi simplu o ignorăm!
Este timpul să medităm, să hotărâm pe care cale vrem să ne continuăm viaţa: pe calea îngustă care duce către cer sau pe cea largă la capătul căreia ne aşteaptă plânsul şi scrâşnitul dinţilor...
Ajută-ne Doamne pe toţi să Te alegem pe Tine ca Domn şi Mântuitor în vieţile noastre! Amin!