Stau şi mă gândesc ce pot să am special în mine ?…Ce valoare are viaţa mea.?…Câte lacrimi s-ar naşte în ochii cuiva pentru mine?Aş vrea să simt o mângâiere dar parcă doar ploaia  îmi atinge uşor obrazul…Aş vrea să simt o îmbrăţişare dar parcă doar vântul care adie uşor îmi poate oferi asta…, aş vrea să aud un ”te iubesc”…aş vrea să am o iubire ce trăieşte veşnic…,aş vrea ceva ce să am mereu, să nu pierd niciodată, aş vrea să aparţin cuiva, să simt siguranţa dragostei…Privind spre cer…aştept…aştept ceva…mă pot stinge sau pot învia…„…te iubesc cu o iubire veşnică…” Isaia 31:3 Dar aud o voce caldă din spatele meu care trezeşte în mine o speranţă:”Întoarce-te iubita mea!”…Recunoscând parcă vocea, mă întorc…iar acel glas continua să îmi vorbească…:”Încă dinainte să te naşti am ştiut că vei fi a Mea…defapt de asta te-am creat…eşti visul Meu…eşti specială şi unică pentru Mine. Viaţa ta are o  valoare nespus de mare! S-au născut multe lacrimi în ochii Mei atunci când mă uitai, când nu îmi vorbeai, când inima ta nu bătea pentru Mine, când nu îti era dor de Mine…Eram zdrobit când plângeai şi te vroiam a mea pentru că Sunt un Dumnezeu gelos…vroiam să vi la mine atunci când sufereai, atunci când te bucurai, să dormi în braţele Mele…Eu eram ploaia care îţi mângâia obrazul, eram vântul care te îmbrăţişa şi cu fiecare bătaie a inimii Mele ţi-am zis că TE IUBESC!…Nimic nu mă poate oprii să te iubesc…Cea mai minunată creaţie a Mea eşti tu!…Abia am aşteptat să te strâng la pieptul Meu şi tu să ştii asta, să simţi siguranţa dragostei Mele, să te pot ierta – iar pentru asta am plătit cu preţul vieţii Mele, vreau să transform viaţa ta într-un miracol al dragostei, să te ridic pe stâncă aproape de cerul albastru, să revărs toate binecuvântările pe care le-am pregătit pentru tine…Lasă-Mă să transform tristeţiile tale în bucurii şi lacrimile în zâmbete ce niciodată n-or să apună…Te iubesc!…”Atunci eu i-am răspuns…: Tu eşti iubirea ce am căutat-o atâta…eşti Dumnezeul viu….Cum am putut să nu te văd?…Vreau să vi în viaţa mea şi să fii mereu prezent acolo…Când soarele îmi va mângâia faţa voi ştii că e Mâna Ta …voi ştii că dragostea Ta mă îmbrăţişează şi cu lumină mă înconjori …În întuneric nu mă voi mai teme pentru că Braţul Tău puternic mă va purta…Chiar de valuri mari mă ameninţă eu ştiu că Tu eşti siguranţa mea şi pentru că mă iubeşti ştiu că atunci când greşesc Tu mă ierţi…La Tine voi alerga, la cer voi privi chiar de inima-mi va fi tristă sau se va bucura…Nu-i nimeni ca Tine, nimeni care să iubească cum Tu iubeşti, nu-i nimeni care să mă poarte pe aripi de dor, un balsam vindecător eşti pentru inima mea şi tot ce sunt acum e al Tau…