S-or trece şi ani şi zbârciri de pământ,
S-a scurge şi vreme, şi fire,
Iar limbi vor uita orişicare cuvânt,
Având alte slove-n vorbire;

S-a şterge-amintirea de falnici irozi,
S-or stinge imperii celeste,
Vor fi chiar uitaţi inorogii cei blonzi
Cu tot cu frumoasa poveste.

O lume s-a duce şi alta-a veni
Ce-a tinde nu-n ieri, ci în mâine,
Iar tot ce-am ştiut şi ce ştim s-a sfârşi
Că-s bezne ori că-s lumine.

S-or pierde cu toţi şi cu toate-n uitat
C-au vrut ori că n-au vrut vecia,
Ci doar un moment va trăi neschimbat:
E Crucea lui Isus Mesia!

Ştiinţe, religii se vor răsfoi,
Ca mode se schimbă frumosul,
Dar tot neclintită peste secole-a fi
Iertarea ce-aduse Cristosul.

Şi munţi se vor roade, şi mări vor seca,
Şi Soarele-a pierde puterea,
Dar veşnică peste eterne va sta
Viaţa ce-a dat Învierea!