Tu Doamne, al oștirilor~&,"&~
(dupa Psalmul 84)


Tu Doamne, al oștirilor
Lăcașurile-Ți sunt plăcute,
Iar sufletului meu i-e dor
Tânjește, după a Ta Curte

Aici, pasărea are casă
Și rândunica cuib își pune,
Iar, de altarul Tău îmi pasă
Nu am cuvinte să pot spune

Căci toți acei ce locuiesc
În Casa Ta cea minunată,
Tăria în Tine-și găsesc,
Încrederea-n Tine-și arată

Te laudă necontenit
Și valea plângerii străbat,
Izvoare se aud susurând
Pentru că toate s-au schimbat

Și din putere în putere,
Înaintează spre Sion
Și merg fără nici o cădere
Să se închine la al lor Domn

Tu, a lui Iacov Dumnezeu
La fața Unsului privește!
Scut, să ne fii, când ne e greu
Să fii cu noi și ne păzește.

De preț e o zi la a Ta Curte
Ea, cât o mie valorează
Decât în corturile multe
Iar răul, în ele tronează

În pragul casei Tale vreau
Ca Tu să-mi fi soare și vânt
Acolo eu doresc să stau
Acolo, vreau eu să mă mut.

Amin

Câmpia Turzii, 15 august 2011