Cum să iubim păcatul?!

Cum să iubim păcatul și să ne dăm ființa
Pe lucruri trecătoare, pe lucruri de nimic
Lăsându-ne purtați departe de tărie,
De dragoste, neprihănire?!

Cum să iubim păcatul și-mbrățișarea-i crunta
Când, doar c-o-nghițitura și-i otrăvitor
Când doar un pas și e-acuzator
Când doar o data și-ți e pârâtor!

Cum să iubim păcatul și să uitam de Tine
Cum să ma jertfesc pe-altarele străine
Si fără-ngrijorare să-mi continui viata
Nesocotind că sunt legat și orb și gol ...?!

Cum, să iubim păcatul și strânsa-i legătura
Când el ne leagă crunt și vrea sa ne înfrângă?!
Când apriga-i strânsoare ne duce spre pierzare
Strivindu-ne sub bicele-i acuzatoare?!

Cum să iubim robia și viata-n desfătări
Curvia, patima, mândria sau fățărnicia,
Când ele toate aduc mârșav printr-un sărut străin,
Trădarea fericirii, trădarea libertății, trădarea TA?!

Cum să iubesc păcatul și drumu-i spre abis
Cum să renunț la Tine, lăsându-mă învins?
Cum să Te dau pe-o punga de arginti
Crezând că voi trăi și tot Te voi iubi?!

Cum să iubesc păcatul, urându-te pe Tine
Cum să îi cred mârșava viclenie,
Si să renunț la Tine, dătător al vieții
A harului, a libertății?!

Chiar de neputința, mi-ar copleși ființa
Tot n-aș vrea cu jind să mă înfrupt
Din fructul îndoielii, din cupa înșelării
Din orice m-ar duce pe calea pierzării.

Chiar de ne-ar arde, focul neprihănirii Tale
Mai bine acum și-așa decât odat
Să ardă-n noi regretul, nemuritorul geamăt
Vrând prea târziu sa bem din apele sfințirii

O, de-am vedea robia delăsării, rânjetul și-otrava neiertării
Cuțitul desfătării și lanțurile amânării
De-am ști cu claritate că, să-Ti fim departe
E-o-nchisoare și-o strânsoare de moarte

Arata-mi frumusețea neprihănirii Tale
Deschide-mi ochii să-Ti vad iubirea, sfințenia, neprihănirea
Sună din cornul ce eu sa-l aud
Si cheamă ființa-mi la lupta!

Căci ... cum să iubim păcatul, urându-te pe Tine
Jertfindu-ne pe-altarele străine
Cum să iubim păcatul
Si să nu Te iubim, pe Tine...?!