Ai fost al nostru adăpost... .
(dupa Psalmul 90)


Ești locul nostru de-adăpost
Din veci în veci, așa vei fii
Chiar înainte să fii fost
Munții, pământu-n, veșnicii

Tu întorci pe oameni în țărână
Cu Tine, ziua este scurtă,
Chiar o mie de ani se adună
La Tine, vremea, nu e multă.

Scurt, ca un vis ușor ce trece
Iarba, care-n zori încolțește,
De-o mie de ani se petrece
Căci vremea Ta, nu contenește

Suntem fricoși și mistuiți
Urgia Ta ne îngrozește,
Iar când suntem nelegiuiți
Mânia Ta, ne pedepsește

Iar zilele, ne pier pe rând
Ca și un sunet, anii trec
Ce-s șaptezeci de ani, în gând
Când cei mai tari, optzeci petrec?

Toți, au fost trudă și durere
Degeaba cu ei ne mândrim,
Omul e slab, trece și piere,
Învață-ne să prețuim.

Întoarce-Te, ai îndurare,
Milă să ai de robii Tăi,
Ne satură pe fiecare,
Și ne ferește, să fim răi

De bunătate plini să fim
Și să trăim în veselie,
Pe Tine să Te preamărim
Inima noastră, a Ta sa fie!

Să căpătam bunăvoință
Peste noi, și-ai noștri copii
Să credem, dă-ne stăruință,
Tu, călăuza noastră fii!

Amin

Câmpia Turzii, 1 iulie 2011