Nu sunt destule melodii să-Ți cânte
Mărețul nume, sfinte Dumnezeu,
Nici buze care s-ă binecuvânte
Și laudă să-Ți dea mereu.

Nici nu ajung cuvinte să-Ți spună
Ce minunat și glorios Tu ești
Din zori și pină soarele s-apună,
Pe-acest pământ și-n bolțile cerești.

Nu știu destule gânduri s-ă gândească
Și să-nțeleagă tot ce ai creat,
Cum cu înțelepciunea Ta Dumnezeiască
Le-ai întocmit pe toate minunat.

Nu pot inimile omenești ca s-ă iubească
Cum numai Tu știi Doamne a iubi,
Dar Tu-ai pătruns cu dragoste Dumnezeiască
Pe om mult mai-nainte de a fi.

Nu e în stare nimieni ca s-ă se jertfească
Nici om, nici dumnezeu în galaxii
S-aducă o pace, ca pacea Ta cerească,
S-ă dezrobească și să ducă-n veșnicii.

Nu sînt destule caci ca Tine, Doamne
Nu-I nimenea în cer, nici pe pământ
Care-ar crea tot universul și pe oameni
Cum Tu-ai creat cu-al Tău Cuvânt.

De-aceia nu-s deajuns cuvinte să-Ți aducă slavă,
Nici melodii ca să Te cânte cum Tu ești,
Nici inimă sau minte pînă la urmă să-nțeleagă
Creațiunea Ta, și cît de mult Tu o iubesti !

Amin
12 August, 2012