Conflict textil


Oridecâte ori se întâlnesc,
Îşi întind mână de pace
Deşi în fond se duşmănesc
Sub un costum de patru ace!


Parc-ar fi la baionete,
Când vezi atâta-nverşunare
Cum pe zeci şi sute de versete,
Îşi caută dreptatea fiecare.


Cămaşa-i cea mai indignată,
Şi nu-nţelege cum de s-a-ntâmplat
Să fie pusă lângă ea-o cravată...
Săvârşindu-se-un aşa păcat.


“Calea ce-o araţi merge în jos...
Spre focul iadului ce nu se stinge niciodată
Şi te pocăieşte dar de straiul păcătos...”
I-ar fi spus o cămaşă cu mânecă îngust-odată!


O altă cămaşă-nchisă până sus
I-ar fi dat de înţeles mai clar,
Că nu-i smerită, şi nici măcar Isus
N-ar purta-o chiar dac-ar primi-o-n dar.


Până şi o banderolă mai subţire-aşa din fire
A fost avertizată de-o năframă,
Că de nu se coformează n-are parte de răpire
Iar alăturea, nişte ochi zâmbeau de sub mahramă.


După cum şi-una şi cealaltă se rup...
Şi se deşiră ca o haină veche,
Tot aşa apar şi dezbinările în trup,
Când încredinţarea-ajunge lege.


Dar te rog ceva o sfinte Tată,
Să laşi dragoste-ntre banderolă şi batic
Şi pace între cămaşă şi cravată
Ca Satan să n-aibă vreun câştig!


~Amin~