Gradina Sufletului


In gradina sufletului meu
In miez de noapte
Cind si cind bate un vint rece
Cu'ngrijorari si temeri spuse'n soapte.

Incearca, marea de pace pe care ma odihnesc s-o sece,
Dar nu ma tem
Caci Cel ce umbla pe ape
E mereu undeva pe aproape.

Atunci, pazitorul portii spre gradina, Duhul Sfint
Se apropie cu pasi timizi
Imi netezeste inima ravasita ca pe o hirtie,
Si cu o mina calda incepe sa scrie
Despre pace, odihna si chiar bucurie,
Si'ncet , incet, nadejdea istovita mi-o invie.

Apoi, se strecoara in camara sufletului meu
Si-l gaseste cu fata la pamint,
Secat de putere, istovit de durere,
Si asa cum numai El stie
Se apropie cu tandrete
Si-i sopteste din nou si din nou,
Pace tie, Pace tie.