Să cântăm, Domnul e bun!
(dupa Psalmul 107)


Cei ce-au fost răscumpărați
Să cânte bunătatea Lui,
De la vrăjmași eliberați
Slavă, s-aducă Domnului

Ei, care umblau prin pustie
Și care erau rătăciți,
Domnul I-a strâns pe toți, să fie
Să nu mai umble pribegiți.

Lor, le era foame și sete
Și locul, nicicum n-au găsit,
Dar, Domnul cel milos Îi vede
Și pașii le-a călăuzit

El, I-a smerit prin suferință
Pentru că nu L-au ascultat,
Dar, tot El le-a dat biruință
Când la necaz, toți L-au strigat.

Pe toți i-a scos din strâmtorare
De umbra morții, i-a ferit
Și legături a rupt de fiare
Porțile morții, au pierit

Jertfe de mulțumiri s-aducă
A Lui minuni, să le vestească
Și după El, să se conducă
În toate, ca să izbândească.

Cei ce călătoreau pe mare
Din bunătate I-au gustat
Și au văzut a Lui lucrare
Când, dintr-e valuri i-a scăpat

Cu disperare L-au strigat
Și ajutorul I-au cerut
Căci fără El s-ar fi-necat,
Domnul, din ceruri i-a văzut

Furtuna, pentru ei a stat
Și la limanul mult dorit,
Bine au ajuns și-au lăudat
Pe Domnul ce i-a izbăvit

Pe Domnul să Îl lăudăm
Când înțelepții se adună
Numele Lui, să-L înălțăm
Ca despre El, mult să se spună

El, poate totul preschimba
Pustiu să facă-n loc de apă
Pământul Îl poate usca
Totul, preschimbă dintr-o dată

Poate cetăți să întemeieze
Unde, flămânzi să locuiască
Ogoare și vii, să lucreze,
În bucurie să trăiască

Le aduce binecuvântări
Ca tot ce au, să se înmulțească,
În voie bună și cântări
Pe Domnul, să Îl preamărească

Iar, pe acei ce se cred mari
Disprețul, peste ei revarsă
Le ia puterea, că nu-s tari
Pribegi și pustiiți, îi lasă

Acei ce sunt neprihăniți
Pe Domnul, toți Îl preamăresc
Se bucură, de rău feriți,
Pe Domnul lor, ei Îl slujesc.

Amin

Câmpia Turzii, 28 august 2011