"Isus a luat din nou cuvantul si i-a zis: `Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri. Si Eu iti spun: Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile locuintelor mortilor nu o vor birui`." (Matei 16,17.18)

Petru, intotdeauna dornic sa fie purtatorul de cuvant, a fost acela care I-a raspuns lui Isus, la intrebarea pe care le-o pusese cu privire la identitatea Sa. "Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!" (Matei 16,16). Adevarul pe care l-a marturisit Petru reprezinta temelia credintei credinciosului. Controverse inutile s-au riscat in jurul versetului 18 din Matei 16. Multi crede ca Petru a fost "aceasta piatra" pe care a hotarat Isus sa-si intemeieze biserica. Altii sustin ca credinta lui Petru in Isus era piatra pe care avea sa se ridice biserica crestina, in timp ce o a treia parere este ca Hristos insusi este "piatra". Din fericire, Scriptura nu lasa nici o urma de indoiala cu privire la ceea ce a vrut sa spuna Domnul Hristos.
Numele de Petru inseamna "piatra care se rostogoleste" din termenul grecesc "petros". Dar ucenicul, acea pietricica instabila, nu putea fi temelia pe care Hristos sa-si intemeieze biserica. Exista Unul singur pe care portile iadului nu-L pot birui. Petru s-a referit la Isus ca fiind "piatra vie, lepadata de oameni, dar aleasa si scumpa inaintea lui Dumnezeu... o piatra din capul unghiului... Piatra pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului" (1 Petru 2,4-8). Matei raporteaza insasi marturia Domnului Hristos (Matei 21,42), in care Mantuitorul se refera la Sine in aceeasi termeni.
Daca Domnul Hristos l-ar fi inaltat pe Petru, drept mai mare peste ceilalti ucenici, acestia nu s-ar mai fi lansat, dupa aceea, in repetate discutii contradictorii cu privire la care dintre ei "sa fie socotit ca cel mai mare" (Luca 22,24). Doar Isus este Stanca mantuirii noastre,. "Caci nimeni nu poate pune o alta temelie, decat aceea care a fost pusa si care este Isus Hristos" (1 Corinteni 3,11). "In nimeni altul nu este mantuire caci nu este sub cer nici un al Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti" (Faptele Apostolilor 4,12). Biblia se referă în mod repetat la Dumnezeu ca fiind "Stanca" (petra). "El este Stanca, lucrarile Lui sunt desavarsite, caci toate caile Lui sunt drepte" (Deuteronom 32,4). "Doamne tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stanca mea in care ma ascund" (Psalmul 18,2). El este "umbra unei stanci mari, intr-un pamant ars de sete" (Isaia 32,2). Isus a vorbit despre cei ce zidesc pe Cuvantul Sau ca fiind asemenea celor care construiesc o "casa pe stanca" (Matei 7,24).