Învăţătorule Preasfânt,

Doamne,Tatăl meu din ceruri,
Te strig din zori,dar chiar şi noaptea ,
Pentru-acei ce stau acum nepăsători,
Şi-acei ce mult,le mai lipseşte dragostea.

Eu vin-naintea Ta, cu rugăciune,
Mai primeşte-n şcoala Ta copiii,
Tu,nu-I lăsa căzuţi în stricăciune,
Vin-o mai învaţă-I, pe toţi fii.

Arată-Le Tu, ce este dragostea,
Pune-le-n inimi fiorul iubirii,
Tu strigă-I şi ziua şi noaptea,
Ca să simtă chemarea trezirii.

Învaţă-I,Învăţătorule vorbirea,
Prin „Credinţă şi prin Cuvânt”.
Ca să primească, ”Mântuirea”,
Din „Mâna Celui Ce eşti Sfânt”.

Tu, vorbeşte-Le în a Ta taină,
Inima , fă-o azi să le tresalte,
Cu Tine, să fie la „MASĂ”,
Şi nu-i lăsa să calce-n altă parte.

După-nvăţătura Ta, fă-I să trăiască,
De pe limbă, fă mierea să le curgă,
Toţi din inimă,să Te Proslăvească,
Pe „Calea”strâmtă, fă-I să meargă.

Învăţătura Ta, s-ompartă şi cu alţii,
Neam din neam să Te Mărească,
Dragoste să dăruiască la toţi fraţii,
Iar Numele-Ţi, să-L Proslăvească !

Amin,Amin !