"Si Fariseii si carturarii L-au intrebat: `Pentru ce nu se tin ucenicii Tai de datina batranilor, ci pranzesc cu mainile nespalate ?`" (Marcu 7,5)

Lucrarea galileana a lui Isus intra acum intr-o etapa mai putin vizibila, in timp ce El isi invata, linistit, ucenicii in Capernaum. Popularitatea lui Isus dupa aceasta a treia calatorie, ii alarmase pe conducatorii iudei. Dusmanii Sai Il asteptasera in Ierusalim, de Paste, dar Isus, cunoscandu-le uneltirile, nu participase. Insa acum, o delegatie de-a lor a venit sa-I prezinte nemultumirile in mod direct. Conducatorii din Ierusalim priveau cu dispret la oamenii simpli si needucati din Galilea, referindu-se de obicei, la ei prin cuvintele `amme ha `ares`, adica `oameni ai pamantului`. Intrerupandu-L nepoliticos in timp ce le vorbea oamenilor, ei au venit cu o plangere astfel formulata, incat sa-i indeparteze pe tarani de Isus.
Curatirea ceremoniala cerea "sa se toarne o cantitate mica de apa peste degetele si palma uneia dintre maini, mai intai, si apoi peste cealalta, cu palma astfel inclinata, incat apa sa se scurga doar pana la incheietura mainii, si nu mai departe..., dupa care se freca alternativ cate o mana cu palma celeilalte". Cei evlaviosi considerau neglijarea acestui ritual drept un pacat teribil. In multe cazuri, aceste precepte ajunsesera sa fie privite mai presus chiar decat legile biblice. In vremea Domnului Hristos, daca gaseau vreun conflict intre poruncile date pe Sinai si preceptele rabinice, conducatorii religiosi erau inclinati sa le apere pe cele din urma.
Hristos si ucenicii Sai nu respectau aceste spalari ceremoniale si iscoadele au facut din aceasta temeiul acuzatiilor lor.
Isus nu a facut nici o incercare de a-Si apara ucenicii. In loc de aceasta, El a demascat fatarnicia preceptelor rabinice, facand referire la sistemul "Corban". Prin simpla rostire a cuvantului "Corban", sau "jertfa", in dreptul unui lucru, acesta devenea consacrat lui Dumnezeu. Posesorul acestui lucru era liber sa-l foloseasca pana cand se hotara sa-l doneze templului. Parintii acestui om puteau sa traiasca in saracie, in timp ce el beneficia de acele mijloace, fara sa fie obligat sa-i ajute. Un om isi putea insela si lipsi astfel parintii de ajutor, refuzand sa-i sustina in numele religiei, si toate acestea cu deplina sustinere a preotilor. Cu siguranta nu acesta fusese intentia indemnului de a cinsti pe mama si pe tatal tau (Exod 20,12). Preotii dadeau astfel la o parte porunca a cincea, inlocuind-o cu traditia. Cuvintele Domnului Hristos denuntau intregul sistem.