"Din clipa aceea, multi din ucenicii Lui s-au intors inapoi, si nu mai umblau cu El." (Ioan 6,66)

Traditia spune ca Isus a rostit predica Sa cu privire la "Painea vietii" in sinagoga din Capernaum. Ucenicii carora le vorbea erau mai multi decat cei doisprezece care Il insoteau de obicei. De cand refuzase sa lase multimea sa-L incoroneze ca imparat, "ceilalti" ucenici devenisera tot mai nefericiti alaturi de Isus si de lucrarea Lui. Acum, ei venisera sperand ca vor primi hrana aceea pe care, mancand-o, sa nu mai flamanzeasca niciodata. Asteptand aceeasi hrana ca atunci cand Isus inmultise in fata lor painile si pestii, ei primeau acum, in loc de aceasta, hrana spirituala. Multimea nici nu aprecia si nici nu intelegea darul. Isus ii invitase pe toti sa-L primeasca pe El si sa fie partasi ai caracterului Sau. Pentru aceasta, ei trebuia sa renunte la ideea unei imparatii pamantesti si sa creasca in asemanarea cu Isus. Urmasii Sai trebuia sa devina smeriti si gata sa-si sacrifice eul. Multi dintre ucenici au spus: "Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate sa o inteleaga?" (Ioan 6,60 – lb. engleza).
Incercarea era prea mare. Entuziasmul acelora care cautasera sa-L ia cu forta si sa-L faca imparat se racea. Cuvantarea aceasta, tinuta in sinagoga, ziceau ei, le-a deschis ochii. Acum nu mai erau inselati. Pentru mintea lor, cuvintele erau o marturisire directa ca El nu era Mesia si ca nimeni n-avea sa castige vreo rasplata pamanteasca din legatura cu El. Ei salutasera cu bucurie puterea Lui facatoare de minuni, erau nerabdatori sa fie eliberati de boala si suferinta, dar nu voiau sa aiba nici o legatura cu viata Lui de sacrificiu. Nu-i interesa imparatia spirituala tainica, de care vorbea El. Cei nesinceri si egoisti, care Il cautasera, nu-L mai doreau. Daca El nu voia sa-Si consacre puterea si influenta pentru a-i elibera de sub romani, nici ei nu voiau sa mai aiba de-a face cu El.
Ei lepadau pe Mantuitorul lor pentru ca doreau un cuceritor care sa le dea putere aici pe pamant.