Te chem, o, Duhule Preasfânt,
Să umpli iar fiinţa mea;
Divinul nostru legământ
Să-l înnoieşti cu har şi cânt,
S-alerg spre ceruri mai cu-avânt,
Călăuzit de vocea Ta.

Te chem, o, Duhule Divin,
Să schimbi în mine tot ce-i rău,
Căci prea mi-e vorba de pelin
Şi gândul josnic şi meschin...
Fă-mi traiul sfânt, curat, senin,
Să port frumosul chip al Tău !

Te chem, o, Duhule ceresc,
Ca să transformi viaţa mea,
Să nu mai fiu deloc firesc,
Ci mic, smerit, duhovnicesc,
În via Ta mult să rodesc,
Să nu fiu smuls şi scos din ea.

Te chem, o, Duh mângâietor,
Să-mi fi tovarăş scump pe drum,
Să nu alerg neştiutor
Spre ce-i lumesc şi trecător,
Ci către Ţara fără nor,
O, vino, Duhule, acum !

Te-am întristat de-atâtea ori
Şi vocea nu Ţi-am ascultat,
Dar azi Te rog ca să cobori,
Să-mi umpli viaţa de comori,
Să-mi fie paşii mai uşori
Iar gândul alb şi nepătat.

O, vino, Duh din Dumnezeu,
Şi-arată-Ţi slava Ta în min’;
Tu, ajutoru-mi când mi-e greu,
Prieten bun, Iubitul meu,
Rămâi cu mine-n veci mereu
Şi eu de-apururea cu Tin’.

17 septembrie 2011