Să nu te-ngrijorezi!

Să nu te-ngrijorezi când viata
Ţi-aduce-n sarcini neîmpliniri,
Atunci când norii grei şi ceaţa
De-a curmeziş stau în gândiri
Ce-ar fi fost demne înfăptuiri,
Opreşte-te, să aduni povaţa!

Să ştii că Domnul te veghează
Şi-ţi urmăreşte îndeaproape
Umblarea ta, deci priveghează,
Să nu ai drumul prin hârtoape!
De-ar fi să treci prin foc şi ape,
Mereu conştiinţa s-o ai trează!

De multe ori, pe-a vieţii cale
Problemele apar complicate,
Si stăruie vorbind inimii tale
Spunând că se vor rezolvate,
E timpul de-ai preda Lui toate
Şi chiar voinţa ta voinţei Sale!

Şi-atunci voinţa şi înfăptuirea
Ţi le va da El, spre împlinire,
Şi tot ce-ţi arăta împotrivirea
Şi-o schimba locu-n fericire
Căci eşti părtaş la mântuire,
Prin Domnul ai neprihănirea!

Şi-astfel El te-ndreptăţeşte
La Tronul cel de har şi milă,
Prin sângele ce îţi vorbeşte
'N desăvârşirea-I cea umilă,
Care-a-mplinit, şi-ultima filă
Din profeţii cum se vesteşte.

Şi toate caestea pentru tine,
Prin moarte, -a te recupera...
Din valea plângerii-n suspine
Să poată-n veci răscumpăra,
Când ani şi vremi n-oi număra,
În viaţa, cu-mpliniri depline!

Flavius Laurian Duverna
19 septembrie 2011