,,Ca un rege, pân' la sfârşitul vieţii poţi trăi"
(Îmi spune vrăjmaşul, cu sufletul negru şi mic)
E-adevărat ce spune, dar totdeauna eu voi şti
Că nu sunt altceva, decât.... un om de nimic.

Cu mine însumi azi, eu trebuie ca să trăiesc
Şi pentru asta trebuieşte, ca eu să fiu vrednic
Nu vreau să stau ascuns în umbră, să mă urăsc
Că n-am fost drept şi sunt doar un nemernic.

Oriunde-aş fi şi, în fiecare zi a vieţii mele
.........În ochi eu vreau ca să mă pot privi
Nu vreau ca în dulap, să îmi ascund secretele
Crezând că nimeni, niciodată, nu va şti.

Vreau să fiu adevărat şi să exist în adevăr
Să fie doar lumină şi în lumină să trăiesc.
Îngenunchez acum la Tronul Harului şi cer
Înţelepciune ca să mă schimb, să mă-nnoiesc.

Căci nimic în viaţa asta, nu e mai important
Nimic nu poate fi mai scump, mai valoros
Decât, caracterul tău să îl păstrezi imaculat
Aşa cum ţi la modelat Domnul Isus Cristos.

Oricât de tare, de bogat sau faimos ai deveni
Caracterul dacă ţi-l pierzi, tu totul ai pierdut
Nu vei avea nicicând curajul, în ochi a te privi
Şi-n suflet, nicicând, tu, nu vei fi mulţumit.

Dar, dacă faci numai, ceea ce trebuie mereu
Şi nimeni nu are, nu-ţi poate reproşa ceva
Împarţi ce ai şi-ajuţi pe cel ce-o duce greu
Te vei putea privi şi de nimic nu te vei rusina.
Şi Domnul te va răplăti şi te va binecuvânta.


26.11.2010 Firenze