Este un adevăr fundamental
Că, acel, ce nu îl laşi să moară
Răsplată tare bună îţi va da.
Va face, în modul cel mai natural
Ca să rămâi ,singur şi pe dinafară
Va pune umărul, spre a te-afunda.

De când e lumea şi pământul
Peste tot, la fel s-a întâmplat.
Acela, pe care tu nu-l laşi să moară,
În şapte-ş-şapte va despica cuvântul
Pentru toate, el te va face vinovat
Şi incalificabil te declară.

Dacă eu, nu te-am lăsat să mori
De ce nu poţi tu să mă laşi
Ca şi eu să trăiesc?
De ce acelaşi lucru tu îl ceri
Făcând aceiaşi paşi
A mă împinge să greşesc?

De ce nu poţi fi mulţumit
Cu ceea, ce pân' acuma ai primit?
Că te-am stimat şi preţuit
Ca pe-un prieten, frate mult dorit.
De ce n-ai încercat măcar un pic
Şi tu să îmi fi daruit
Din stima şi respectul
Pe care zici că l-ai simţit?

Tu eşti, acela care împlineşti
Ca tot să fie-adevărat.
,,Acela, ce tu nu-l laşi să moară
El nu te lasă să trăieşti".
Şi cu uimire-am constatat
E-adevărată-orice zicală.

29.09.2011 Firenze