1. Un om trăia odată, Iair el se numea
Fruntaşul sinagogii din veacu-ndepărtat
Şi la nenorocire el nici nu se gândea
Şi la nenorocire el nici nu se aştepta

R1: /:Dar vai! Ce grea durere ce vânt îngrozitor!
Sufla din a lor casă un vânt usturător!
Că scumpa lor fetiţă, copila lor muri
S-a dus din a lor casă a mamei bucurii :/

2. Atunci Iair aleargă să-L cheme pe Isus
Să-l cheme în a lor casă, în casa cea de plâns
Domnul cu ucenicii atunci chiar le vorbea
Iair I se închina şi astfel Îi grăia:

R2: /:Fetiţa mea e moartă, iar dacă vei veni
Eu ştiu că o să-nvie, deci nu mai zăbovi
Să-nvie-a mea fetiţă e tot ce îmi doresc eu
Căci ştiu că eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu :/

3. Atunci Domnul se duce în casa lui Iair
Unde era durere, amar, necaz şi chin
A dat pe toţi afară şi astfel El grăi:
"Talita cumi!" - "Scoală!" - "O, scoală, nu dormi! ''

R3: /:Atunci - O, ce minune! Copila a-nviat!
Căci Domnul e-nvierea, Isus cel minunat
Azi Domnul înviază chiar și pe păcătoşi
De aceea azi te-ntoarce şi vino la Hristos! :/