În pornirea mea nechibzuită
Ziceam: Sunt izgonită dinaintea Ta.
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
Când am strigat spre Tine.
Nu-Ţi aduce aminte, de greşelile
Din tinereţea mea
Nici de fărădelegile mele
Ci adu-Ţi aminte de mine,
După îndurarea Ta
Pentru bunătatea Ta Doamne.
Nu-mi da nici sărăcie
Nici bogăţie
Dă-mi Doamne pâinea care-mi trebuie
Şi prietenia de care am nevoie.
Inima mea, se gândea
Pe ce cale să meargă?
Dar Tu Doamne,
Mi-ai îndreptat paşii
Către banca unde stătea Anina.
Pesemne Doamne, că mă aştepta
Era ziua ei de naştere.
Şi am plecat împreună la Biserica
Acolo unde Tu ne aşteptai.
Cuvintele ei prietenoase sunt........
Sunt ca un fagure de miere
Dulci pentru suflet şi
Sănătoase pentru oase.
Anina, este prietenul adevărat
Care iubeşte oricând
Şi în nenorocire, ajunge ca un frate.
Fă să răsară peste noi
Lumina Feţei Tale Doamne.
11.07.2011 Firenze