Pe un drum pietros
Cu privirea-n jos,
Trecea blândul Miel
Domn Emanuel.
Pe fruntea cu spini
Picuri de rubini
Însoţeau discret
Suspinul din piept.
Pe umeri ducea
Povara cea grea
O cruce din lemn
Făcută blestem
Să moară pe ea
Isus Mesia
În chinuri zdrobit
De suliţi lovit.
Mulţimea ţipa
Şi-n faţă-L scuipa :
"Nu-i rege ! Să moară !
Pe cruce să piară ! "
Cu ură priveau
Şi pietre-aruncau
În trupul slăbit
Rănit şi-obosit.
Dar Blândul Păstor
Privea cu mult dor
Spre cerul senin
Să caute alin
La Divinul Tată
Unde-a fost odată
Fiu prea fericit
Şi de toţi iubit!
Dar acum păşea
Sub povara grea
Pe drumul ce duce
La moartea pe cruce
Şi gândea uimit :
"Ce mult i-am iubit !
Cerul am lăsat
Şi m-am întrupat
Pe pământ să vin
În viaţa de chin
Să le-aduc salvare
Pace şi-alinare !
Dar m-au judecat
Şi M-au condamnat
N-au văzut Iubirea
Ce întrece firea
Şi-aduce cu Sine
Lumii Izbăvire !
Dumnezeul meu
Ştii că-Mi este greu
Dar de-i voia Ta
Ca să mor aşa
Voia-ţi să se facă
Şi Te mai rog Tată
Iartă-i ! Fă-Mi pe plac !
Căci nu ştiu ce fac!
Când va fi sfârşit
Chinul pe pământ
Să Mă iei la Tine
Unde este bine
Unde-am fost iubit
Şi-am fost fericit !"

Doamne Te-ai jertfit
Şi-atât ne-ai iubit...
Cum să-Ţi mulţumim
Şi să-Ţi răsplătim
Iubirea Ta mare
Cum nu e sub soare?
Inima Îţi dăm
Si ne închinăm
Ţie Salvator
Domn al Domnilor ! Amin!

Vulcan-Mary