Tu, mereu mă cercetezi... . .
(dupa Psalmul 139)


Mereu Doamne mă cercetezi
Și mă cunoști îndeaproape
Și gândul meu, toate le vezi
Nimic, nu poate să Îți scape

Mă vezi când dorm sau mă trezesc
Vezi căile pe care merg,
Tu, totul știi, ce eu vorbesc
Sunt lucruri ce nu le înțeleg

De Duhul Tău nu pot fugi
Nu pot fugi de fața Ta,
Căci Tu mă vezi oriunde-aș fii
Căci Tu ești pretutindenea

La cer dacă mă sui, Tu ești
Și-n locuința morților,
Pe toate Tu le stăpânești
Mă sui pe-aripa zorilor

Și voi pleca la malul mării
Mâna Ta m-a călăuzii
Și noaptea o voi da uitării
Căci Tu, o vei schimba în zi

Cu mâna Ta m-ai întocmit
În pântecele mamei mele
Și trupul mi l-ai zămislit
Acestea, Ție nu-Ți sunt grele

Tu, m-ai văzut când plod eram
Și zilele, mi-ai rânduit
Atunci, când eu nu existam
Și nici o zi, nu am trăit

Tu toate Doamne le știi bine
De cei ce rău vor să îmi facă
Îndepărtează-i de la mine
Și fă ca gura lor să tacă

Vorbesc în chip nelegiuit
Și Numele Ți-L iau, să mintă
Mi-e scârbă și îmi e urât
Când ei vorbesc, cu a lor limbă

O Doamne, Tu mă cercetează
Inima mea ca să o știi
Tu mă conduce, mă veghează
Să fiu cu Tine-n veșnicii.

Amin

Câmpia Turzii, 25 iulie 2011