Nunta din Cana

si-a fost nunta-n satul Cana din tinutul Galileea
n-a mai fost de cand e lumea alta nunta ca aceea!
nu in temple stralucite, nu in falnice palate!
ci in sat, intr-o gradina, sub smochin si sub prelate
barcile lasand pe tarmuri cu otgoane si cu plase,
cand pe rand s-au strans pescarii, aplecand priviri sfioase;
intre flori statea mireasa langa fericitul mire;
ea in alba ei camasa dintr-un val de in subtire;
el, cu mantia prelunga si cu lata cingatoare,
surazand, cu o privire blanda si ocrotitoare;
cand deodata, printre ramuri de smochini cu muguri proaspeti,
toti mesenii-ntorc privirea catre noul grup de oaspeti
- cine-i! cine-I! zboara soapte...
- cum, nu stiti? se-aude-ncet, e ISUS...cu ucenicii
e ISUS din Nazaret!...
e un invatator mai tanar; dar vorbeste cu putere
toti au atintit privirea, dornici dup-o mangaiere
ce era ISUS anume, nu aflase nimeni inca
dar s-au ridicat nuntasii intr-o liniste adanca
si, lasand spre ceruri gandul catre Cel Prea-Inalt sa fuga,
cu-acel glas ce n-are seaman, incepu ISUS o ruga;
plang batranii, aplecandu-si tainic fruntea lor carunta
ce frumos! ce maretie! cu ISUS sa fii la nunta!
laolalta cu pescarii se aseaza-Nvatatorul
(un fior trecea prin inimi si era din cer fiorul)
langa El veni sfioasa maica Lui cu ochii-n roua
si in urma ucenicii cei chemati de-o zi sau doua;
ca un susur de padure se porni un psalm pe buze
cantecul vibra sub ramuri ca o doina din cobuze
iar in urma, in tacere, cei mai varstnici incercara
lui ISUS Invatatorul vreun cuvant adanc sa-i ceara
unu-I spuse o durere; altul Ii ceru un sfat
se facea lumina-n inimi, ca pe-un cer spre revarsat
mult se minunau batranii de acest Invatator!
nunta se parea o ploaie de lumina pe un ogor
clipele in zbor trecura cu-ntrebari, cu psalmi, cu rugi
si deodata...mama sfanta, dintre gazde, dintre slugi,
se apropie in taina de ISUS cu un suspin
cu o soapta la ureche: "nu mai au in vase vin"
"stii ce-Mi ceri?... raspunse Fiul, cu tristete oarecum
vremea de minuni si semne va veni...dar nu acum...
va voi da si vin si paine, nu ca-n zilele strabune"...


mama catre slugi se-ntoarse: "faceti tot ce va va spune!"
"umpleti vasele cu apa!" porunci ISUS; si, iata,
sase vase mari de piatra s-au umplut cu apa-ndata;
"scoateti dar si dati sa guste nunul mai intai din ea!"
a gustat-o si-n piept deodata a simtit venind un har...
s-a uitat uimit la cupa... si-a sorbit din cupa iar...
si privindu-si cupa goala, a ramas intr-o uimire...
a cerut din nou o cupa...si a chemat la el pe mire
"spune-mi" i-a soptit in taina "orice om cand da o masa,
toarna mai intai in cupe vin de-o vita mai aleasa
dupa doua-trei pahare, cand e veselia-n toi
scoate alta bautura care-i mai putin de soi
tu, fara sa-mi spui o vorba, mie, care va sunt nun,
ai lasat sa dai la urma tocmai vinul cel mai bun"
"vin mai bun? ce vorba-i asta/...vin nu mai avem de loc!"
mirele gusta din cupa...pieptu-i se umplu de-un foc...
si trecu din mana-n mana, vinul tainic, in pahare
"dar ce fel de vin e-acesta?" se-ntrebara cu mirare
nu e vinul ce-ameteste si cu basme te incanta
e-un izvor de mangaiere si de bucurie sfanta
din ce struguri picurara stropii lui in cupa lor?
cine-o fi adus din ceruri vinul sfantului fior?
ce n-ar da bogatii lumii, ce n-ar da pentr-un pahar!
n-au ei aur sa plateasca ce-au primit pescarii-n dar...
ce n-ar da profetii Legii, ce-au gustat din vechiul vin!
ei...doat l-au dorit prin Duhul! dar aici paharu-i plin!
o, ce cantece rasuna! sus pescari! paharul sus!
Doamne, bine e la nunta, cand acolo e ISUS!...


si pe cand mesenii canta si petrec in voia lor,
ucenicii cu mirare Il privesc pe-Invatator...
ei in El vad o lumina ce-si ridica-ncet vapaia
si se-arata-n intuneric, cum a scris demult, Isaia...
"in pamantul de ocara...in tinutul Zabulon...
in hotarul lui Neftali...unde zboara-al jalei zvon...
langa mare...pe campie...mai departe de Iordan...
in tinutul Galileea... peste-al beznelor noian...
rasari-va o LUMINA, umbra mortii risipind..."
El, ISUS, e rasaritul unui soare plin de foc!
ieri le-a fost Invatatorul; azi e un mare prooroc
in curand, ca Print al pacii, va surpa stravechiul zid
va fi Insusi Imparatul din samanta lui David!
El va fi apoi MESIA care frange lantul greu!
si cati Toma ii vor spune: " DOMNUL...DUMNEZEUL meu!"


si-au trecut paharul slavei dintr-o mana-n alta mana
dintr-un secol in alt secol, peste negura pagana!
si-au venit mereu la nunta, ca si azi, tot mai multi
nu atat cei tari si falnici, cat cei slabi si cei desculti
daca-n cele sase vase o mai fi belsug de vin
nu stiu;
dar ce stiu, stiu bine: CA PAHARU NOSTRU-I PLIN!
o, veniti, veniti la nunta cat e vinul cel de soi!
o, ferice de aceia care-n patria de sus
vor sorbi paharul slavei langa Mirele ISUS!
si ferice de aceia ce, prin viata lor frumoasa,
lui ISUS, la marea nunta, Ii vor fi in cer, MIREASA!

AMIN