Frumos este, să-L lăudăm pe Domnul!
(dupa Psalmul 147)


Cât de frumos poate să fie
Pe Domnul să Îl lăudăm,
El, este Domn în veșnicie
Și slava Lui, mereu să-I dăm

Ierusalimul Îl zidește
Surghiuniții lui Israel,
I-aduna și îi tămăduiește
Îi ține, mereu, lângă El.

Și stelele le socotește
Si nume le pune la toate,
Inimi bolnave lecuiește
Doboară pe cei răi, căci poate

Acoperă cerul de nori
Aduce ploaie pe pământ
Și le dă hrană vitelor
Pe toate, El le are-n gând.

Plăcere, El mereu găsește
În ale omului picioare,
Pe cei ce se tem, Îi iubește
Și Îi ferește de cădere

Tu omule, pe Domnu înalță
Și laudă-L Ierusalime!
Să nu-și întoarcă a Lui față
Să se departe, de la Tine

El este mare si întărește
A porților tale zăvoare,
Cel mai bun grâu Îți dăruiește
Și te ascultă când te doare

Și pacea pe pământul tău
O ține prin porunca dreaptă,
Cuvântu-I aleargă mereu
Și numai binele te așteaptă

Zăpada ca și lâna o face
Presară cenușa ca bruma
Și gheața ta, bucăți desface
Puterea Lui, e îtotdeauna

El, prin Cuvântul Lui topește
Zăpada, gheața, cu putere
Apele curg, vânt întețește
Și toate-s după a Lui vrere

Lui Iacov Îi arată gândul
Iar lui Izrael legea Sa,
Dar, Neamurile Îi știu rândul
Căci slava Lui, o pot vedea

Pe Domnul să Îl lăudați
Puterea Lui în veac va ține,
Legile Lui să le ascultați
El, toate le va face bine.

Amin

Câmpia Turzii, 2 octombrie 2011