Tu eşti lumina vieţii mele!


Tu eşti lumina vieţii mele
Ce-aş mai putea să îmi doresc?
Iar în momente ce-mi sunt grele
Te chem, şi numele-Ți rostesc

Te rog să nu Te îndepărtezi
Să stai mereu în preajma mea
Asupra mea ca să veghezi
Să simt mereu prezenţa Ta

Nu-mi aflu rostul fără Tine
De acuma-n mine locuieşti
Toate le-am încercat, ştiu bine
Nicicând să nu mă părăseşti

Chiar dacă mintea mi-e slăbită
Poate de boală sau uitare
Puterea poate mi-e zdrobită
Sau poate-s pus la grea încercare

De trupul boala-mi nimiceşte
Nu mă lăsa, stai lângă mine
Chiar de puterea îmi slăbeşte
Eu Te iubesc şi cred în Tine

De mă treci prin cuptor de foc
Nimeni, nicicând, nu ne desparte
În inimă-mi e veşnic loc
Tu, pentru mine eşti aparte

Dar omul este slab din fire
Puterea lui, e limitată
E mărginită a lui gândire
E o făptură, ce-i creată

Dar Tu eşti al lui Creator
L-ai zămislit fără de pată
Frumos, perfect, înălţător
Şi i-ai dat totul, fără plată

N-a respectat al Tău Cuvânt
Din viaţă, a trecut la moarte
De acuma încolo al său gând
Este salvarea, dacă poate

Să lupte, păcatul să-nfrângă
Căci Tu, pe Fiul Tău L-ai dat
Pe calea dreaptă să ajungă
Şi să-L urmeze, neîncetat

Porunca Lui s-o împlinească
Dragoste aproapelui, să-i dea
Pe Tine-n veci să Te iubească
Şi veşnicia va avea.

Amin

Câmpia Turzii, 11 octombrie 2011