"Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei." (Mica 5,2)

Betleem Efrata este situata la aproximativ cinci mile, spre sud, de Ierusalim, in Iudea. Scriptura il numeste Efrata pentru a-l deosebi de Betleemul din Zabulon. Mica nu lasa nici o indoiala cu privire la orasul la care se refera profetia sa, spunandu-ne ca aceasta este "Efrata" si ca este "mic intre miile de cetati ale lui Iuda". Betleemul apare in mod repetat in Biblie, pentru prima data fiind mentionat ca locul in care se afla Iacov, in calatoria sa, atunci cand Rahela a murit, la nasterea lui Beniamin (Geneza 35, 16-20). Boaz a venit din Betleem la ogorul unde Rut culegea spice (Rut 2). Probabil ca numele de Betleem, care inseamna "casa painii", isi are originile in ogoarele de grau din imprejurimile orasului.
Este usor sa ne imaginam turmele de oi, aflate la pasunat pe dealurile din jur. Aici pazea, altadata, David turmele tatalui sau. "Si David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii" (1 Samuel 17,12). Cei trei fii ai Teruiei – Ioab, Abisai si Asael – au venit din orasul natal al lui David si l-au sustinut in incercarea sa de a deveni rege peste Iuda. Atunci cand Abner, comandantul ostirii lui Saul, l-a ucis pe Asael, Ioab, fratele lui, l-a adus acasa, la Betleem, pentru a fi ingropat acolo (2 Samuel 2,12-32).
Mai tarziu, filistenii au cucerit Betleemul si l-au intarit cu o garnizoana. David tanjea sa bea apa din fantana orasului sau natal. "Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabara filistenilor si au scos apa din fantana de la poarta Betleemului. Au adus-o si au dat-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea si a varsat-o inaintea Domnului" (2 Samuel 23,16). Astfel, nu este deloc de mirare ca Biblia se refera la Betleem ca fiind "cetatea lui David". Acest oras are, cu siguranta, o istorie bogata.
"Dar in cetatea neamului lor imparatesc, Iosif si Maria nu au fost recunoscuti sau onorati. Obositi si fara adapost, ei au strabatut toata lungimea drumului ingust, de la poarta cetatii pana la extremitatea de rasarit a orasului, cautand in zadar un loc de odihna pentru noapte. Pentru ei nu s-a gasit nici o camera in hanul aglomerat. Intr-un adapost rudimentar, unde se adaposteau animalele, ei au gasit, in cele din urma, un refugiu, si aici S-a nascut Mantuitorul lumii."