Un sat era deseori atacat de mistreti.

In fiecare zi, acestia intrau in sat si provocau mari pierderi in incercarea lor de a gasi hrana.

Satenii au incercat cateva metode de indepartare, de vanare dar fara prea multa izbanda.

Intr-o zi insa, un om intelept dintr-un sat vecin a venit cu o propunere cerand satenilor sa il asculte intocmai.

Inteleptul i-a invatat sa adune resturi de mancare din toate gospodariile si sa le puna chiar in mijlocul unui camp.

Ascultand, satenii vazura numaidecat sute de mistreti apropiindu-se de locul unde era mancarea.

La inceput pareau mai retinuti dar dupa primele inghitituri au prins curaj si se intorceau de fiecare data in acel loc.

Satenii puneau zilnic mancare...iar mistretii veneau acolo.

Dupa ceva timp' inteleptul ceru satenilor sa ridice patru stalpi mari care sa marcheze acel loc.

Mistretii preocupati de mancare nu observau nimic.

Dupa cateva saptamani ei se obisnuisera cu acel loc.

Inteleptul invata oamenii sa imprejmuiasca cu un gard campul lasand loc cu o poarta mare pe unde sa poata intra mistretii.

Terminand gardul si poarta intr-o zi pe cand mistretii erau preocupati de mancare, satenii au inchis poarta. 

Toti mistretii erau bine incercuiti...