S-ajung pe culmile de vis

S-ajung pe culmile de vis
O, ale speranţei mântuirii,
S-ajung în scumpul Paradis
Cel ce nu poate fi descris
De mintea nedesăvârşirii,

Îmi este dorul cel mai sfânt
Nutrit în timpul pribegiei,
În anii de pe-acest pământ
Sperat şi exprimat în cânt
În clipe sfinte-ale vecerniei.

O, la tronul Tatălui ceresc
Doru-mi fac de cunoscut,
În haru-I mare mă-ntăresc
Făgăduinţi mă copleşesc,
De-a Sa Iubire sunt umplut.

Nimic din ce mă înconjoară
În lumea asta-n căi deşarte,
Dorinţa nu mi-o-împresoară
Când la ceruri tainic zboară,
Ca de Paradis, s-am parte!

Şi-n darul scump al Iubirii,
În Jertfa sfântă din Calvar
Dorul cel mare al mântuirii
Spre Paradisul re-nnoirii -
Eu îl trăiesc prin al Său har!

Flavius Laurian Duverna
22 octombrie 2011