Scaunele  microbuzului se umpleau incet  cu calatori care mai de care mai siguri pe gesturi si pe viata.

De la taranul emancipat cu trening inscriptionat cu cap de tigru, luat din obor, pana la costumatul stilat care isi aseaza elegant geanta neagra si apoi plin de demnitate incepe sa citeasca ziarul- toti, acestia si ceilalti deopotriva, sunt destepti; fiecare in felul lui in comparatie cu altul...

Soferul porneste motorul, priveste oglinda in sila, in timp ce trage meticulos zgarciul peste teschereul de bacnote de 1 leu; nu mai vine nimeni, deci semnalizeaza si da sa plece.

La geamul soferului apare insa o doamna incercanata de griji, timida in gesturi, care cu o voce rugatoare si pauza intre cuvinte intreaba:

- "Puteti sa ma luati si pe mine...pana la "piramide"...asa...?"

- "Cum asa? " tuna soferul.

- "Pai...nu...nu am bani..."

- "Hm," zambi sarcastic soferul, in timp ce ridica geamul, pentru ca apoi sa completeze pentru toti cei din spate:

- "Proasta! n-are bani!..."

 Dintr-o data tot microbuzul celor cu biletul desteptaciunii lor in buzunar s-a ingramadit spre geamuri sa vada din mers care e "proasta fara bani"...

Din spate s-a auzit o voce timida:

- "Opreste, platesc eu pentru "proasta"!

SA FII FOST VOCEA MEA?