Textul - 2 Corinteni 7:6-13;
Versetul de memorat - 2 Corinteni 7:10

"In adevar, cand intristarea este dupa voia Lui, aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata, pe cand intristarea lumii aduce moarte".


Am vazut in capitolul precedent cum Pavel vorbeste despre doua juguri. In acest capitol Pavel vorbeste de doua feluri de intristari, una care duce la pocainta si deci la viata si una care duce la moarte. Despre ce intristare vorbeste Pavel? In incercarea lui de a repara niste lucruri care nu mergeau asa cum trebuie, Pavel a trebuit sa apeleze la mustrare, pe care a facut-o intr-o scrisoare trimisa prin Tit. El a fost foarte ingrijorat de rezultatul acestei scrisori, dar in cele din urma ruptura a fost vindecata si acum Pavel se bucura nu pentru ca au fost intristati, ci pentru ca s-au pocait.

Mustrarea este ca un medicament amar prin sentimentul de vinovatie pe care il da. Vinovatia este o greutate emotionala si spirituala pe care cineva o poarta ca si rezultat al pacatului impotriva altora si impotriva lui Dumnezeu. Nici un medic nu opereaza pe cineva numai de dragul de a opera. Acest lucru il poate face si pe un cadavru. Dar in felul acesta niciodata nu ar putea sti daca o operatie este reusita. Satisfactia medicului chirurg, asa cum si un fizioterapist mi-a spus odata, este ca cei pe care ei ii trateaza sa se faca sanatosi. Domnul Isus ne invata ca recunoasterea vinovatiei este usa prin care noi putem experimenta curatirea si recapatarea pacii constiintei.

Toate medicamentele sunt amare, dar efectul este binefacator. Este un proverb romanesc care spune: "Adevarul supara pe om !" Adevarul supara pe cei ce nu traiesc in adevar. Adevarul musca, irita firea veche, nesupusa. Cine respinge adevarul si mustrarea, il respinge pe Isus. El e Adevarul. In 2 Tes.2:10 spune: "...cei ce sunt pe calea pierzarii n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti". In dragoste este adevar. In fata adevarului trebuie sa ne plecam capul. Adevarul tulbura, adevarul invinovateste, adevarul sperie si are cu el si pedeapsa. In fata adevarului trebuie sa ne pocaim. Nu este important in ce mod ajunge la noi, daca ni l-a spus un prieten sau un dusman, adevarul este adevar si daca ne pocaim nu vom regreta niciodata. Dumnezeu da totdeauna mangaiere dupa intristare.

Meditatia zilei: Pot sa-mi aduc aminte de o intristare care a produs in mine pocainta sincera?