La cine pot eu să alerg
Cu necazul meu cel mare?
Acel, ce a făcut urechea
Nu poate, să mă audă oare?

La cine oare să mă duc
Când din dureri, nu văd ieşire?
La Cel ce-atunci cînd e chemat
Nu te refuză, în grabă vine.

La cine oare eu să strig
Să mă ajute, să mă scape?
Acel ce a-nchis gura la lei
El singur, este Cel ce poate.

La cine oare să mă plâng
Cînd sunt, aruncat la o parte?
La Cel, ce-a izbăvit Israel
Şi i-a trecut pe drum, prin ape.

La cine oare să mă duc?
Cînd Satan, îmi zice; eşti nimic!
La Cel ce a murit pe cruce
Să mă salveze, a suferit.

La cine eu pot să cerşesc
Balsam pe rană, cînd sunt căzut?
Doctorul Bun, Sfânt şi Ceresc
Isus, milă de mine a avut.

La cine oare să alerg
Cînd fraţii-mi spun, că nu am minte?
La Cel, ce făcu din Solomon
Om înţelept, cu multă minte.

La cine să mă duc o Doamne
Cînd sunt; mic, slab şi neânsemnat?
La Cel, ce nu dispreţuieşte
Un suflet frânt, îndurerat.

Şi dacă nu am frumuseţe
Şi chipul mi-e puţin urât!
De-atîtea ori, sunt dat de-o parte
Aşa cum sunt, la Tin mă duc!

La cine pot ca să mă plâng
Cînd şi cei dragi mă părăsesc?
La Cel ce este Sfânt şi Blând
El ştie, că eu, Îl iubesc.

O, Doamne! Unde să mă duc
Cînd am, o problemă mare?
La Tine-n braţe mă arunc
Tu, îmi eşti, Turnul de scăpare.

Munţii mei de-ngrijorare
Sunt, nimica-n Faţa Ta
Dragostea, nemărginit de mare
Tot poate, mie, am rezolva.

La Tine vin cu toate
Ce vreau, cum sunt; şi rabd
Nimeni, să mă iubească, nu poate
Să mă ridice, atunci, cînd cad.

Amin
26.oct. 2011 Dicomano