Mulţumesc o, Doamne Tată, pentru harul Tău cel mare,
Mulţumesc pentru credinţă, pentru milă şi iertare,
Pentru lacrima ce cade-n dimineţi, din zări-albastre,
Pentru dragostea supremă, taina izbăvirii noastre.

Multţumesc pentru răbdarea ce-o arăţi din veşnicie,
Mulţumesc o, Doamne Sfinte, pentru mana din pustie,
Pentru apa care curge şi adapă lumea-ntreagă,
Pentru Domnul veşniciei, Isus, fiinţa cea mai dragă.

Mulţumesc o, bun Părinte că Tu m-ai cules din lume,
Mulţumesc că prin credinţă, sunt om nou, mi-ai dat un nume,
Dragostea dintâi să ardă, să înflaăcăreze dorul,
Ce îl port privind spre ceruri şi să preamăresc Odorul.

Mulţumesc în orice clipă, de e zi sau de e noapte,
Mulţumesc că-n lanul vieţii grânele-s aproape coapte,
Se apropie secerişul, Doamne să Te-nduri de noi,
Suntem slabi, fără putere şi adesea în nevoi,

Chiar de valurile vieţii mă lovesc cu-ncrâncenare,
Eu mă-ncred în promisiunea ce-ai făcut-o la-înălţare,
De-s dureri în trup acuma, el curând va fi ţărână,
Duhul Sfânt dă mângâierea şi a cerului cunună.

Dar Tu ştii în orice vreme, ce în inimă se-ascunde,
Ale Tale vorbe sfinte, orice ungher îl pătrunde,
În credincioşie mare, Te ascult Tată ceresc,
Vreau să-Ţi cânt Osana, Doamne, Te slăvesc şi-Ţi mulţumesc!

29/10/11, Barcelona