"Dar trebuie ca sa umblu astazi, maine si poimaine, fiindca nu se poate ca un prooroc sa piara afara din Ierusalim" (Luca 13:33).


Desi aici Fariseii vin deghizati sub masca unei intentii bune, aceea de a-L instiinta de pericolul in care Isus se afla din partea lui Irod, El ii trimite inapoi la el cu un mesaj foarte taietor: "Spuneti vulpii aceleia". S-ar putea ca Irod sa nu fi spus nimic la adresa Domnului Isus si Fariseii sa fi inventat aceasta minciuna ca sa-L scoata afara din Galileia, unde oamenii il urmau cu interes, si sa-L trimita in Iudea, unde intr-adevar erau din aceia care ii puteau face rau.

Dar pentru ca raspunsul este adresat lui Irod direct, s-ar putea sa fi fost si alternativa ca ei ei sa fi fost comisionati de el sa spuna Domnului Isus sa plece din Galileia. Irod nu a avut curajul sa-L omoare pe Domnul Isus dar a vrut sa-L sperie, trimitandu-I acest mesaj amenintator.

1.Prin a-l numi "vulpe", Domnul Isus i-a expus adevaratul caracter al lui Irod, pentru ca el era cunoscut ca si un om siret si fara scrupule. Pentru ca in Lege era scris "sa nu vorbesti de rau pe mai marele tau", aceasta i se putea imputa ca o vorbire de rau. Dar aici, Domnul Isus a vorbit in calitate de profet si de aceea a avut libertate sa-l numeasca asa. Ba mai mult, El era Imparatul Imparatilor si toti oamenii ii erau Lui raspunzatori de ceea ce faceau. Prin raspunsul lui Isus cat si prin faptul ca El nu s-a grabit sa paraseasca Galileia decat in trei zile, denota faptul ca Domnului Isus nu i-a fost frica de Irod. Domnul Isus stia ca "trebuie sa moara" si chiar foarte curand. Aceasta ne ajuta pe noi ca sa nu avem frica de moarte, sa ne familiarizam chiar cu gandul mortii, s-o asteptam, sa ne gandim la ea si sa ne asteptam oricand s-o vedem la usa noastra. Daca cineva ar vrea sa ne omoare, aceasta nu ar trebui sa ne ia prin surprindere.

2. Moartea pentru Isus nu era un prejudiciu, ci o preferinta, pentru ca atunci "El va fi facut desavarsit" (Evrei 5:9). Prin moarte El a implinit ceea ce era cea mai grea parte a slujbei Lui. Dupa moarte El si a sfarsit lucrarea la care a fost chemat. "Eu voi fi sfintit", adica pus in slujba de "Mare Preot" cu pretul propriului Lui sange.

3. El stia ca nu poate sa moara pana nu si-a terminat lucrul de dinaintea jertfei de pe cruce. In ciuda amenintarilor, "Eu trebuie sa merg pe drumul propus. Eu nu voi face ce Irod vrea, ci voi scoate draci si voi savarsi vindecari. Nu este in puterea nimanui sa ma opreasca sa fac ceea ce trebuie sa fac". Trebuie sa invatam de la Isus sa pretuim timpul pe care il avem la dispozitia noastra chiar daca numai pentru cateva zile. Este o mangaiere pentru noi sa stim ca dusmanii, oricare si oricati ar fi ei, nu au putere decat atata cat le este ingaduita de sus. Si "cine poate fi impotriva noastra cand Dumnezeu este de partea noastra?" (Rom. 8:31) Marturisitorii adevarului nu au fost ucisi pana nu si-au sfarsit de depus marturia.

4. Isus a stiut ca Irod nu-i putea face nici un rau, nu numai pentru ca nu-i sosise ceasul, ci si din cauza ca locul hotarat pentru moartea Lui era in Ierusalim, in Iudeia, care nu era sub jurisdictia lui Irod. Daca un profet adevarat trebuia sa fie dat la moarte in alta parte decat in Ierusalim era considerat prooroc fals. Nimeni nu indraznea sa judece sau sa condamne pe profeti la moarte in afara de marele Sinedriu, care totdeauna se afla la Ierusalim. De aceea este mentiunea Domnului Isus "ca nici un profet nu poate sa piara in alta parte decat in Ierusalim".

Care este atitudinea mea fata de lucrul incredintat mie? Profit eu si tu de fiecare zi data ca sa ne indeplinim cu scumpatate slujba incredintata? Ma tem de oameni?